Black DIAMOND

Capitolul 5

DIAMOND

Am băut cel de-al doilea cocktail fără alcool ceva mai încet ca pe primul. În club a explodat zgomotul. Vocea și basul s-au aliniat într-un fel care putea fi descris ca frumusețe pură. Mi-a pătruns imediat în sânge, ridicându-mi părul de pe ceafă și făcându-mi pielea de găină. Simțeam muzica aceasta ca pe o prezență fizică pe pielea mea, înăuntrul meu.

Era aproape prea mult, prea intens, cu toate luminile astea care izbucneau din mulțime, cu fata asta apărută de nicăieri și care cântă cu patimă fiecare vers al cântecului, într-un fel care mă înnebunea. Deodată o văd îndreptându-se pe hol, înconjurată de alte două fete, dansatoare. O privesc oprindu-se panicată. Observ și sursa neliniștii din privirea ei. Un bărbat. E enorm. Cum să zic, și eu sunt un tip zdravăn, înalt, dar ăsta e masiv. Și n-are privirea tâmpă. E iute și vigilentă și plină de agresivitate mocnindă. O ia de braț pe Gloria, căci nu aveam nicio îndoială că nu era chiar ea, verișoara lui Jessie, în ciuda perucii.

Își îndreaptă mâna pe mijlocul ei și când ea i-o îndepărtează jenată, el își strânge degetele pe şoldul ei,  în timp ce o conduce forțat spre bar. Ea-și întoarce privirea probabil spre unul din bodyguarzi, însă nimeni nu o observă. Văd verde în fața ochilor, apoi roșu. Ceea ce e o prostie. E de rău. Dacă pornesc o încăierare astă-seară, toată lumea o să se enerveze. Diamond nu se poate implica în scandaluri.

Ar fi cazul să plec. Nu-i datorez nimic fetei. N-am de ce s-o revendic. El o împinge nerăbdător spre bar, iar ea se smucește, ferindu-se de atingerea lui, își răsucește trunchiul ca să-i spună ceva pe un ton răstit. Nu pot să-i citesc buzele, ca să citesc pe ele, dar pot să-mi imaginez. Se îndepărtează de el, însă tipul o urmează și-i cuprinde mijlocul cu brațul, o trage spre el și-i șoptește ceva la ureche.

Nu știu ce i-o fi spus, dar văd cum înțepenește. Îi văd chipul, e clar că e nefericită, dar într-un fel care denotă o îndelungă suferință. Dar asta nu face decât să-mi aprindă și mai intens furia. Îmi pun paharul jos și mă îndrept spre ei.

— Diamond! aud vocea răstită a antrenorului. Nu aici. Nu în public.

Mă întorc spre el, ai cărui ochi aruncă pumnale spre mine.

— Asta ce vrea să însemne, Diamond?

— Se poartă brutal cu ea.

— Și ea îi permite, e obişnuită probabil cu așa ceva.

— Asta nu e o scuză, îi dau replica.

— Nu, nu e. N-ai nevoie de belele în public. N-ai nevoie de belele, punct.

Îmi aruncă o privire de genul ce, ești prost?

— Nu te-am văzut niciodată atât de nervos, Diamond. Tu nu te enervezi. Ceea ce înseamnă că ea înseamnă ceva.

— E complicat.

— Totdeauna e complicat. Ceea ce vreau să spun e că n-ai nevoie de belele pentru o fată.

— Nu e.., zic și mă gândesc.

Nu e o fată oarecare? Am vrut să zic asta? El mijește ochii la mine.

— Am înțeles ce vrei să zici, mother coach, îl tachinez.

— Spune-mi că nu mi-ai zis așa.

— Ba chiar ți-am zis așa, îi zic și după aceea mă hotărăsc că e timpul să plec.

E două dimineața, sunt treaz și mă îndrept spre ieșire. Pe când îmi scot cheile mașinii din buzunar, primul lucru pe care-l aud e vocea ei.

— Eu merg acasă, singură și ai face bine să înțelegi asta.

Vocea îi e scăzută, dar sigură.

— Haide, iubito, stai cu mine, mergem la o plimbare, ceva.

Ea oftează, exasperată.

— Îmi dau seama ce vrei, dar răspunsul e nu.

— Și totuși nu-mi dai o șansă?

— Nu.  Îmi pare rău, dar nu.

— Ce pot să fac să te conving?

— Să fii altcineva? ripostează ea pe un ton tăios de această dată.

Sunt în apropierea lor, dar undeva în umbra parcării. Respir ușurată când îl văd pe Colt îndreptându-se spre ei. Idiotul pufnește în râs la auzul înțepăturii din vocea ei.

— Fir-ar să fie, GloStar, ești al naibii de fițoasă, zice și amuzamentul i-a dispărut din voce.

— Nu sunt.

— Ba ești. Vii și ne încânți  cu ținuta și vocea ta și apoi închizi prăvălia după ce ne iei banii? zice el din ce în ce mai nervos.

— Lasă-mă-n pace. Nici măcar nu te cunosc. La revedere.

El îi prinde mâna într-a lui și i-o strânge.Tare.

— Ai auzit-o, amice, îl aud pe Colt.

— Nu prea cred, o să mergem împreună acasă și o să-mi arăți cât de drăgălaș ți-e corpul.

— Nu, pleacă de aici.

Apoi, râsul idiotului, amuzat și crud. Zgomot de încăierare. Colt lovit probabil după dezechilibrul avut și un scâncet de durere și frică pe când idiotul o trage pe fată spre mașină. Văd roșu în fața ochilor și mă furișez pe lângă ei. Ea mă vede și face ochii mari. Tipul îi observă reacția, se întoarce și-și îndreaptă spinarea, la timp să-şi lanseze pumnul în mutra mea. Nu reuşeşte, pentru că am fost mai rapid.
Fața lui e o mască însângerată instant. El se șterge la ochi cu brațul și face un pas spre mine, luând o poziție de luptă.

— Nu te uiți la meciurile de box, așa-i? mă întreabă zâmbind.

Îi răspund la zâmbet. Nu știe că și eu practic boxul de mic, de când i-am cerut tatei să mă învețe să mă apăr ca și el. Arunc o privire spre ea.

— Ia-l pe Colt și mergeți de aici!

Face o figură nedumerită. Apoi el se repede spre mine și ea țipă. Totuși e un  atac lent, neîndemânatic. Mă aplec. Lovitura de pumn e telefonată, din ochi și din întreaga lui atitudine.                  E obişnuit să zdrobească. Mă apucă de tricou și știu că nu mai e cale de întoarcere. Nu e calea cea mai bună pentru Diamond Stone, dar el e alimentat de ură și furie turbată și astfel că ajungem să ne lovim reciproc. Tare. Evident nu mi-am pierdut timpul căscând gura şi orice reținere îmi dispare. Tot ce mai știu e că lumea a început să iasă alarmată din club și până la vorbele magice ale polițiștilor nu m-am oprit.

— Domnilor, sunteți reținuți pentru tulburarea ordinii și liniștii publice. Aveți dreptul la un avocat și tot ce spuneți acum poate și va fi folosit împotriva dumneavoastră la proces.

Privirea mea o regăsește pe cea mâniată a antrenorului pe când i-am șoptit, printre buze.

— Sună-l pe tata.

Nu cred că îmi doream totuşi asta.