Lady Johanna

Prolog

                                                     PROLOG

Mănăstirea Barnslay, Anglia 1200

– Sfinţia ta, spune-ne te rugăm, care este ierarhia în cer şi pe pământ? Cine este cel mai preţuit în ochii Domnului? întrebă unul dintre novici.

– Nu se bucură apostolii primii de harul lui Dumnezeu? vru să ştie un altul.

– Nu, răspunse episcopul. Arganhelul Gavriil, protectorul femeilor şi copiilor, ocrotitorul celor nevinovaţi, se află deasupra tuturor.

– Cine urmează?

– Toţi ceilalţi îngeri, apoi apostolii, cu Sfântul Petru în frunte, profeţii, făcătorii de minuni şi toţi propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu pe pământ. Ceilalţi sfinţi vin abia după aceea, răspunse preaînţeleptul episcop.

– Dar aici, pe pământ, cine este cel dintâi, cel binecuvântat în ochii lui Domnului?

– Bărbatul, veni răspunsul. Şi primul între bărbaţi este sfântul Papă.

Cei doi novici dădură aprobator din cap auzind aceste cuvinte.

– Iar următorii în iubirea lui Dumnezeu sunt cardinalii, apoi vin ceilalţi preoţi, adăugă Thomas, cel mai în vârstă dintre cei doi novici, rezemându-se îngândurat de zidul mănăstirii.

– Adevărat, îl aprobă episcopul, mulţumit de cuvintele novicelui.

– Apoi cine urmează? întrebă al doilea tânăr.

– Regii, conduătorii popoarelor aici, pe pământ, spuse episcopul Hallwick aşezându-se pe o bancă de lemn. Iar cei care se îngrijiesc de bunurile bisericii sunt mai preţuiţi de Domnul decât cei care adună pentru plăcerile trupurilor lor, adăugă el.

Alţi trei tineri li se alăturară pentru a asculta cuvintele prea-înţeleptului părinte. Se aşezară în semicerc la picioarele episcopului.

– Cei însuraţi sunt mai preţuiţi decât cei neînsuraţi? întrebă Thomas.

– Desigur, răspunse episcopul. Şi sunt egali cu neguţătorii şi ispravnicii, fiind doar cu puţin deasupra iobagilor legaţi de pământ.

– Cine urmează, sfinţia ta? întrebă al doilea novice.

– Animalele, începând cu câinele, cel mai credincios omului, şi sfârşind cu boul cel mai greu de cap. Iată, aceasta este ierarhia pe care va trebui să o repetaţi novicilor voştri o dată ce veţi depune jurământul de credinţă şi veţi fi hirotonisiţi slujitori ai Domnului.

Thomas clătină din cap:

– Dar aţi uitat femeia, părinte. Ce loc ocupă ea în iubirea Domnului?

Episcopul îşi duse mâna la frunte gânditor.

– N-am uitat femeia, spuse într-un târziu. Este ultima în ochii lui Dumnezeu.

– După animale?

– Da, după animale.

Tinerii dădură din cap aprobator. Singur Thomas părea puţin nedumerit.

– Părinte... începu el.

– Ce e, fiule?

– Asta e ierarhia dată de Dumnezeu sau de biserică?

Episcopul îl privi uluit. Întrebarea îi părea o blasfemie.

– Te îndoieşti cumva că ar fi acelaşi lucru?

Majoritatea celor ce trăiau în acele vremuri credeau cu adevărat că biserica era singura care înţelege cuvântul lui Dumnezeu. Dar multe femei se îndoiau de asta. Iată istoria uneia dintre ele.