Lady Johanna

Capitolul XIV (partea a-II-a)

Încercă să nu se gândească la boala ei. Lipsise de la slujba de dimineață și știa că va trebui să-l ia deoparte pe părinte și să-i explice că nu se simțise prea bine.

Culoarea îi revenise din nou în obraji până când termină cu îmbrăcatul. Își împleti părul, deretică puțin prin cameră, apoi se duse să vadă ce face Clare MacKay.

Hilda îi deschise ușa și Johanna zâmbi când o văzu pe Clare stând în capul oaselor în pat. Fața îi era îngrozitor de umflată și de vânătă, dar privirea i se limpezise și Johanna se liniști văzând că lovitura pe care o primise în tâmplă nu fusese prea gravă.

- Cum te simți azi, Clare? o întrebă.

- Mai bine, mulțumesc, răspunse femeia cu o voce slabă.

- N-a mâncat nimic din ce i-am adus, îi strecură Hilda. Zice că o doare rău gâtul. Mă duc la bucătărie să-i aduc un sirop.

Johanna dădu din cap aprobator din cap, privind-o în continuare pe Clare.

- Trebuie să mănânci ca să-ți recapeți puterile.

Clare ridică din umeri fără a-i răspunde. Johanna închise ușa în urma Hildei și se duse să se așeze pe marginea patului bolnavei.

- Doar vrei să te faci bine, nu?

Clare o privi câteva clipe înainte de a-i răspunde.

- Cred că va trebui să mă fac bine, șopti ea.

Apoi încercă să schimbe subiectul.

- Mulțumesc pentru tot, Lady Johanna. N-am avut când să-mi exprim recunoștința până acum.

- N-ai de ce să-mi mulțumești, protestă Johanna. De ce erai așa de tristă când mi-ai spus că trebuie să te însănătoșești.

Femeia nu-i răspunse, dar era limpede cât e de tulburată după modul în care strângea pătura în mâini.

- Tata va veni aici?

- Nu știu, zise Johanna mângâind-o pe mână. Ți-ar pare bine să-l vezi, dacă vine aici?

- Da, firește, se grăbi Clare s-o asigure.

Dar nu părea prea sinceră. Johanna era hotărâtă să afle adevărul, dar nu voia s-o silească să-i răspundă la întrebare. Va avea răbdare cu ea și-i va arăta că o înțelege. În cele din urmă, Clare îi va mărturisi ce o îngrijora atât de tare.

Se hotărî să încerce s-o liniștească.

- N-ai de ce să-ți fie teamă. Ești în siguranță aici și nimeni n-o să-ți mai facă vreun rău. După ce o să naști și-ți vei recăpăta puterile, eu și soțul meu te vom ajuta să hotărăști ce e de făcut. Poți rămâne la noi cât dorești, ai cuvântul meu pentru asta.

Ochii lui Clare se umplură de lacrimi.

- Sunt obosită acum și aș dori să mă odihnesc.

Johanna se ridică imediat. O înveli cu grijă și-i puse mâna pe frunte să se asigure c n-avea febră, apoi se duce să vadă dacă mai rămăsese apa în ulcior.

Clare părea că adormise din nou, când Johanna ieși din cameră. Hilda reveni s-o vegheze.

Mai târziu, în din aceea, Johanna încercă să vorbească din nou cu Clare, dar de îndată ce începu să-i pună întrebări, Clare îi spuse că e obosită și adormi din nou.