Lady Johanna

Capitolul XXI (partea a -II- a)

Când sfârși, bătrânul abia-și mai trăgea suflarea de oboseală. Ieși, fluturându-și sutana Johanna nu se lăsă impresionată de amenințarea lui. Încercă să se arate cât mai liniștită. Raulf o urmărea atent.

- Se pare că nu te temi de ce va urma, zise el.

Johanna se întoarse din nou către el. Îi văzu privirea mânioasă și nedumerită în același timp și izbucni în râs.

- Tu ești cel posedat de duhuri rele, Raulf, dacă într-adevăr crezi că te-aș prefera laird-ului meu.

- Doar nu e cu putință să-l iubești pe sălbatic, strigă Williams.

Johanna îi răspunse neslăbindu-l din ochi pe Raulf.

- Ba da, îl iubesc, zise cu voce fermă.

- Vei fi pedepsită pentru infidelitățile pe care mi-ai arătat-o, o amenință Raulf.

Dar nu reuși s-o impresioneze și nici s-o înspăimânteze. Johanna îl privi sfidător pe omul care o terorizeze atât de mult în trecut. I se părea dintr-o dată demn de milă și o cuprinse scârba.

N-o va putea distruge niciodată. Niciodată.

- Chiar crezi că tu, Williams și Hallwick sunteți mai buni decât un singur highlander? Doamne, ce proști sunteți!adăugă ea clătinând din cap.

- Suntem sfetnicii cei mai apropiați ai regelui John, îi strigă Williams ca pe o laudă.

- Ah, da, regele John. Sunteți toți trei demni unul de celălalt.

Disprețul din vocea ei era o palmă pe obrazul lui Raulf.

- Ce s-a întâmplat cu tine? o întrebă printre dinți, tremurând de furie. Nu mi-ai vorbit niciodată atât de nerespectos. Te simți în siguranță doar pentru că ești în Scoția? Asta, e Johanna? Sau mă crezi atât de copleșit de fericirea de a mă avea înapoi încât să fiu în stare să uit jignirea ce mi-o aduci? Ar fi mai bine să-ți amintești ce ai suferit în trecut, când m-ai silit să te pedepsesc. Da, da, ar fi mai bine să-ți amintești cât e de dureros să nu te supui.

Johanna însă îl privi și mai sfidător și Raulf era de-a dreptul uluit de purtarea ei. Nu vedea teama din ochii ei, ci sfruntare de-a dreptul.

- Îți voi arăta în curând ce pățește o soție care-și uită locul, o amenință el.

Voia s-o înspăimânte, dar își dădu seama că nu reușise, când o văzu clătinând din cap.

- Ce s-a întâmplat cu tine? o întrebă din nou.

- Ești prea ignorant ca să poți înțelege vreodată ce s-a întâmplat cu mine.

- Din cauza scoțienilor s-a schimbat așa! strigă Williams.

Raulf dădu aprobator din cap.

- Nu există nici o asemănare între noi și gunoaiele astea scoțiene.

Știa că-i provoca mânia, dar simțea că trebuia să-i spună toate aceste lucruri. O jignire pur și simplu faptul că se considerase superior unui singur highlander. Avea o părere greșită despre el și voia să-l facă odată să înțeleagă.

- Spune-mi cu cine te-nsoțești și-ți voi spune cine ești. Știu acest lucru foarte important de la mama mea, dar mă îndoiesc că vreunul din voi ar putea înțelege ce înseamnă. Eu am tovarăși buni. Clanul meu e familia mea și oricare din noi și-ar da viața pentru celălalt. Sunt toți bărbați și femei de onoare.