Lady Johanna

Capitolul XVIII (partea a -II- a)

Johanna lăsă să-i scape un oftat. Clare stătea cu privirea plecată şi-şi ţinea mâinile încrucişate în poală. Însă auzind întrebarea laird-ului, îşi ridică fruntea şi adunându-şi toate puterile, zise:

– Nu există nici un nume, laird MacBain.

Gabriel nu se aşteptase la răspunsul ăsta. Se rezemă de spătarul scaunului, ţintuind-o îndelung cu privirea pe Clare. Apoi se întoarse din nou către soţia lui, care întări afirmaţia, clătinând din cap:

– Într-adevăr, nu există.

Johanna înfruntă privirea soţui ei, apoi se întoarse către Clare, prinzând-o de mână.

– Pregăteşte-e, îi şopti.

– Pentru ce, my lady?

– Pentru mârâieli.

Gabriel însă nu luă în seamă spusele ei. Încă nu-şi revenise după răspunsul primit. I se părea incredibil şi nu izbutea să înţeleagă de ce îşi primejduise femeia aceea viaţa pentru o minciună. Clătină din cap.

– Este o veste minunată, Gabriel.

Dar soţul ei se înroşise de mânie şi asta îi spunea că nu consideră deloc vestea ca fiind minunată. Clare strângea înspăimântată mâna Johannei, care se grăbi s-o liniştească.

– N-are de ce să-ţi fie teamă. Soţul meu nu-ţi va face nimic. A fost însă o surpriză mare pentru el, dar o să-i treacă repede.

– Îmi spune şi mie cineva ce naiba se întâmplă? întrebă Nicholas.

– Nu! strigară Gabriel, Johanna şi Clare în acelaşi timp.

Johanna îşi dădu prima seama cât de nepoliticoşi erau faţă de fratele ei.

– Gabriel, putem discuta asta mai târziu, zise ea. Te rog, adăugă văzând că soţul ei nu voia să cedeze.

În cele din urmă, Gabriel dădu aprobator din cap.

– Vreau să avem o discuţie plăcută la masă, zise Johanna. Nu-i aşa, Clare?

– Da, îi răspunse Clare, dând drumul mâinii Johannei şi îndreptându-şi umerii. I-ai dat vestea bună fratelui tău?

– Soţul meu i-a spus.

– Nu, nu i-am spus, răspunse Gabriel.

Părea încă iritat, dar pe Johanna n-o supără tonul lui.

– De ce nu i-ai spus?

– M-am gândit că ai vrea să-i spui tu.

Johanna zâmbi. Discuţia lor stârnise desigur curiozitatea lui Nicholas.

– Ce veste?

– Vreau să-i spui tu, insistă Johanna.

– Ce să-mi spună? întrebă Nicholas.

– Fratele tău e un om foarte nerăbdător, zise Clare. De fapt toţi englezii sânt aşa, nu?

– Nu, nu sunt, îi răspunse aspru Nicholas. Johanna, despre ce veste e vorba?

Clare tresări auzind tonul aspru al lui Nicholas. Îşi îndreptă încă şi mai mult umerii şi-l privi încruntată pe omul acela, despre care era convinsă acum că era un necioplit.

– Nu e stearpă, îl vesti Gabriel pe Nicholas zâmbind.

Toţi soldaţii dădură aprobator din cap.