Lady Johanna

Capitolul III (partea I)

- Nu-l iau, Nicholas. Ţi-ai pierdut minţile dacă îţi închipui că o să mă mărit cu el.

- Aparanţele înşală, Johanna, spuse fratele ei. Aşteaptă să ajungem mai aproape şi-ai să vezi ce ochi blânzi are. MacBain se va purta foarte frumos cu tine.

Johanna clătină din cap. Mâinile îi tremurau cu putere şi aproape că scăpă frâiele. Îşi încleştă mâinile pe chingi încercând să nu privească spre scoţianul acela uriaş şi fiara ce-i stătea alături.

Se apropiau de curte castelului. Laird-ul stătea pe scările ce duceau în turnul pe jumătate ars. Nu prea părea încântat de înfăţişarea ei. Dar Johanna era îngrozită de înfăţişarea lui. Respiră adânc pentru a se linişti, apoi întrebă în şoaptă:

- Ce culoare au ochii lui, Nicholas?

Fratele său habar n-avea.

- Ai văzut că sunt blânzi şi n-ai observat ce culoare au?

Îl prinsese.

- Bărbaţii nu se gândesc la prostiile astea, se apără el.

- Mi-ai spus că e un om bun, cu voce dulce şi faţă zâmbitoare. De ce nu zâmbeşte acum, Nicholas?

- Ei, şi tu Johanna...

- M-ai minţit!

- Nu te-am minţit. MacBain mi-a salvat viața nu o dată, ci de două ori în timpul luptei cu Marshall și oamenii lui și nici măcar nu vrea să recunoască asta. E un om mândru, dar drept, crede-mă. Nici nu ți-aș fi pomenit de el, dacă n-aș fi fost convins că e un om în care poți avea încredere.

Johanna nu-i răspunse. O cuprinsese panica tot privindu-l pe scoţianul acela uriaş şi animalul de lângă el. Nicholas crezu că sora lui va leşina şi se grăbi să găsească ceva amuzant să-i spună pentru a o ajuta să se liniştească.

- MacBain e cel din stânga, Johanna.

Dar ea nu era deloc amuzată.

- E cât un munte!

- E la fel de înalt ca mine, îi răspunse fratele ei mângâind-o pe braţ.

Ea îi dădu mâna în lături; nu voia să se lase consolată şi nici nu voia ca el s-o simtă cum tremură de frică.

- Multe neveste îşi doresc să aibă bărbaţi puternici să le apere. Statura lui ar trebui să te facă să te simţi în siguranţă, ar trebui să fie un punct în favoarea lui.

- E în defavoarea lui, clătină din cap.

Continuă să-l privească pe laird şi i părea că devine din ce în ce mai mare pe măsură ce se apropiau.

- E chipeş, spuse ea pe un ton acuzator.

- Dacă spui tu, se hotărî Nicholas să n-o contrazică.

- E un alt punct în defavoarea lui. Nu vreau să mă mărit cu un bărbat chipeş!

- Nu prea are sens ce spui, Johanna.

- Nici nu trebuie. M-am hotărât, Nicholas. Nu-l iau! Du-mă acasă! Acum!

Nicholas apucă frâiele calului ei pentru a-l opri, apoi o sili să se uite la el. Îi duru inima văzând groaza din ochii ei; numai el ştia iadul prin care trecuse sora lui în prima căsătorie şi, deşi ea nu voia să vorbească despre asta, el ştia ce o înfricoşa atât de tare acum.