Lady Johanna

Capitolul XV (partea I)

        Noroc că Glynis era o femeie voinică şi iute, căci o prinse pe stăpâna ei înainte ca aceasta să cadă şi să se lovească de piatră.

Minunata veste o făcu pe lady Johanna să leşine; când se trezi, era culcată în patul lui Glynis.

– Sunt stearpă! strigă ea.

Glynis o mângâie pe mână.

– Aţi fost stearpă cu primul bărbat, dar nu şi cu laird-ul nostru. Aveţi toate simptomele, my lady. Sunteţi într-adevăr însărcinată.

Johanna clătină din cap. Nu putea accepta aşa ceva.

– Doar femeile sânt sterpe, nu şi bărbaţii.

– Da, aşa spun ei, râse Glynis. Doamnă, noi două ne-am sfădit puţin la început, dar acum îmi place să cred că ne înţelegem bine. Eu vă socotesc o prietenă, în special în zilele în care purtaţi pledul Maclaurin, adăugă ea zâmbind răutăcios.

– Şi mie îmi place să te am ca prietenă, Glynis, îi răspunse Johanna întrebându-se de ce oare îi vorbea despre asta.

Glynis nu întârzie să-i explice motivul.

– Prietenii îşi destăinuiesc unii altora secretele. Aşa că aş vrea să vă întreb dacă primul dumneavoastră soţ se ducea şi la alte femei. Nu încerc să vă umilesc, doamnă, dar vreau numai să-mi dau seama de unele lucruri.

– Da, aducea şi alte femei în casă, îi răspunse Johanna ridicându-se în capul oaselor. Şi nu puţine. Părea hotărât să se culce cu cât mai multe posibil şi-i plăcea să le fluture prin faţa mea. Dar mie nu-mi păsa, se grăbi să adauge, când văzu expresia de compătimire de pe chipul lui Glynis. Nu-l puteam suferi pe primul meu soţ. Era un ticălos.

– Eu voiam însă să vă întreb dacă ştiţi de vreun copil nelegitim ce ar fi rezultat de pe urma vreuneia din aceste legături.

– Nu, soţul meu n-a avut nici un copil nelegitim. Spunea că femeile foloseau un amestec de ierburi care le proteja să nu rămână însărcinate. Credea că şi eu folosesc aşa ceva şi se înfuria în fiecare lună pentru că era sigur că voiam să-i zădărnicesc încercările de a avea un copil.

– Da, există asemenea amestecuri de ierburi. Sunteţi cu siguranţă însărcinată acum, doamnă, aşa că e limpede că nu sunteţi stearpă. N-am să spun nimănui vestea asta minunată, căci dumneavoastră trebuie să alegeţi momentul când îi veţi da ştirea laird-ului. Sunt sigură că va fi foarte fericit.

Johanna părăsi curând casa şi Glynis o conduse până aproape de castel.

– Soţul meu nu-mi va da voie să lucrez pe câmp.

– Nu, desigur că nu. Sunteţi stăpâna noastră şi nu trebuie să faceţi munci de rând.

– Dar îmi dă voie să cos. Stau în fiecare seară în faţa focului şi brodez. Ştiu să cos nişte flori minunate pe... diferite lucruri.

– Ce vreţi să spuneţi, doamnă? Fiţi puţin mai limpede.

– Am văzut că porţi nişte bluze galbene pe sub pled şi mă întrebam dacă nu ţi-ar plăcea să-ţi brodez gulerele.