Epilog

2.3K 127 11
                                    

                                                           Anglia, 1210

În cameră era un aer greu şi persista un miros putred de trup în descompunere. Încăperea era plină de preoţi şi novici, care stăteau toţi în jurul patului, ţinând lumânări şi spunând rugăciuni de laudă a episcopului.

Hallwick era pe moarta. Respiraţia îi era scurtă şi inegală şi n-avea nici măcar putere să deschidă ochii. În celălalt colţ al camerei era o masă rotundă acoperită cu monede pe care preoţii le strânseseră de la credincioşi pentru a cumpăra cu ele indulgenţe pentru episcop. Credeau că-i puteau cumpăra cu aur un loc în Cer, iar banii urmau să fie daţi Bisericii ca o asigurare a faptului că, indiferent de păcatele pe care Sfinţia Sa le-ar fi comis, desigur fără voie, în trecut, acestea îi vor fi iertate.

Hallwick nu încercase niciodată să-şi ascundă ura şi dezgustul faţă de femei. Totuşi, preoţii care-i fuseseră novici nu vedeau un adevărat păcat în asta. Acceptau ca adevărate şi deepte toate regulile învăţate de la episcop şi erau hotărâţi să predice mai departe convingerile Sfinţiei Sale, astfel încât cuvintele lui înţelepte să fie transmise din generaţie în generaţie.

Şi totuşi, pe patul de moarte, episcopul îşi contrazise convingerile, căci muri strigând numele mamei lui.

– SFÂRŞIT –

Lady JohannaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum