Lady Johanna

Capitolul VIII

– Cine a îndrăznit să-ţi spună că eşti laşă?

Vocea tunătoare a soțului ei o trezi din somnul dulce al dimineții. Deschise ochii să-l privească. Gabriel stătea în picioare lângă pat, privind-o cu ochii lui pătrunzători. Era complet îmbrăcat și părea foarte furios.

Trebuia să-l liniștească, se gândi Johanna căscând. Se ridică în capul oaselor și-i spuse clătinând din cap:

- Nimeni.

- Atunci de ce ai spus...

- Credeam că trebuie să știi. Aveam nevoie să-ți spun asta.

Gabriel se mai liniști puțin. Johanna dădu pătura la o parte și vru să se dea jos din pat, dar Gabriel o opri acoperind-o și porucindu-i să se culce la loc.

- Astăzi trebuie să te odihnești, îi porunci el.

- M-am odihnit destul, my lord. E timpul să-mi iau în primire îndatoririle.

- Odihnește-te.

Doamne, ce încăpățânat! Privirea lui încruntată ii spunea că n-avem rost să mai încerce să se împotrivească. Nici nu se gândea să-și petreacă ziua lenevind în pat, însă n-avea de gând să mai discute subiectul cu soțul ei.

- Ce planuri ai pentru ziua asta minunată?

- Mă duc la vânătoare.

- Vânătoare de cereale? îl întrebă Johanna în vreme ce cobora din pat începând să se îmbrace.

- Da, vânătoare de cereale.

Johanna își puse rochia și își legă cureaua la mijloc. Gabriel o privea cum își aranjează părul cu mișcările acelea feminine, pline de grație care-l încântau de fiecare dată.

- Cum adică "vânătoare de cereale"?

- Adică furt de cereale.

Johanna îl privi îngrozită.

- Dar ăsta-i un păcat, reuși ea să îngaime.

Gabriel era amuzat de chipul ei înspăimântat. Se părea că o deranjează foarte tare faptul că ei furau pentru a se hrăni și nu înțelegea de ce.

- Dacă află părintele MacKechnie...

- MacKechnie nu s-a întors încă și până vine el păcatele mele vor fi deja înfăptuite.

- Nu poți vorbi serios.

- Vorbesc cât se poate de serios, Johanna.

- Gabriel, tu păcătuiești cu bună știință!

Îl privea așteptând un răspuns, dar el ridică numai din umeri fără a-i spune nimic. Johanna clătină încruntată din cap.

- Nu e cazul să-mi spui ce să fac, femeie.

Se așteaptă ca ea să-și ceară scuze, dar se înșelă.

- Ba da, e de datoria mea să-ți spun că greșești, atunci când e vorba de sufletul tău. Sânt soția ta și trebuie să-ți dau sfaturi și să-mi fac griji pentru sufletul tău.

- Nu fi ridicolă.

Johanna scoase un sunet îngrozitor și el aproape că i zbucni în râs auzind-o, dar se stăpâni la timp.

- Sunt ridicolă că-mi fac griji pentru tine?

- Chiar îți faci griji pentru mine?