Acesta este volumul 2 din seria mea de CreepyPasta.
Da, m-am decis insfarsit sa ma apuc de el xD mi-a luat ceva sa fac coperta deci sper sa apreciati.
Nu va dau spoilere la carte, daca ati citit primul volum atunci stiti deja cum sta treaba.
Voi înc...
Nici un cosmar? E de ceva timp de cand nu dorm asa bine. Si ar fi fost cu mult mai bine daca nu aparea moarta asta.
Daiane: *intra cu o fișa in mana pe care mi-o da* Asta e lista cu mancaruri, alege ce vrei sa mananci pe fiecare zi.
Dupa ce aleg Daiane pleaca cu fișa si se intoarce cu o cana de lapte, un mar si un corn din-ala la 50 de bani. Macar e ceva mai normal decat ce mai era pe fișa aia.
Dupa ce mananc ies din camera si ma plimb pe holuri. De data asta holurile nu mai erau asa goale. Gaseai cate un bătrânel pe un scaun normal sau pe unul cu rotile vorbind intre ei. Majoritatea, totusi, erau in camere, vorbind cu rudele sau prietenii ce veneau sa-i viziteze.
Ma decid sa cobor scarile. La acel etaj se aflau copiii din cate se pare. Multi dintre ei se jucau ori in camere ori pe hol.
Nimic anormal. La ce ma puteam astepta de la un spital?
Dupa putin observ ca un copil se uita insistent la mine. Poate din cauza cicatricilor de pe fața. :/ Era o fetita cu parul brunet ondulat si ochi verzi, intr-o rochita roz, cu un ursulet in brate.
Dupa ce o asistenta trece prin fata mea vad ca fetita a disparut..
...nah,mi se pare. Probabil a fugit in camera sau ceva.
Ma intorc in camera mea dupa 2 ore in care am mers printre cele 2 etaje.
Elisabeth: As putea sa ma "antrenez" cum spunea vocea aia. Oricum nu cred ca am altre lucruri de facut decat sa stau ca moarta-n pat. - vorbesc pentru mine. Hmmm.... Stai, ar trebuii sa fie o sala de sport pe aici!
Ma duc la Daiane, chiar daca nu as vrea, s-o intreb daca este vre-o sala de sport in cladire.
Daiane: Da, este una la etajul 2.
Ma indrept imediat spre lift.
Wow, din cate se pare spitalul asta are 6 etaje.
Apas pe butonul cu numarul 2 si ajung imediat la etajul dorit.
Acum intrebarea e: Unde e mai exact sala?
Dupa ce ma învârt in cerc vreo jumatate de ora decid sa intreb o asistenta de acolo.
Elisabeth: Uhm, ma scuzati?
Asistenta: Da? Oh, ce fata draguta! ^^
Iti bati joc de mine? -.-
Par brunet spre roscat mai ondulat si pielea palida. Ochii ii erau negri. Ori asta ori nu reuseam eu sa vad culoarea. Avea o masca pe gura si imbracata in asistenta, evident.
Elisabeth: Imi puteti spune unde este sala de sport?
Asistenta: Oh, mergi la dreapta pe coridorul acela si dupa dot inainte. In fundul coridorului este o usa mai mare pe care scrie "Sala Sportiva".
Elisabeth: Multumesc.
E ciudata dar surprinzator destul de draguta. E bine ca nu toti sunt morocanosi in spitalul asta.
Merg pe unde mi-a spus asistenta si dau de sala de sport. Intru inauntru si... Era cam goala. Erau doar 3 persoane in piscina si una la 2 bare, probabil era paralizata si nu putea merge.
Ma intampina un barbat destul de inalt, blond.
M-as astepta sa-l vad intr-o sala de sport adevarata, ce cauta el intr-un spital?
Antrenorul: Buna, sunt Brian. Sunt unul din antrenorii de aici. Vrei sa te antrenezi sau ai venit doar din curiozitate?
Elisabeth: Uh, vreau sa ma antrenez.
Brian: Bine, imi poti spune numele intreg?
Elisabeth: Elisabeth Brook.
Brian: *se uita pe o fișa * Aha.. Da, te-am gasit. Ni s-a spus deja ca vei venii aici.
Ce? Dar cine i-ar fi putut spune? Daiane?.. Nah, nu cred ca i-ar fi pasat. Atunci cealalta asistenta? Hmm.. Dar n-are cum, nu-mi cunoaste numele.
Brian: Acolo sunt niste haine de schimb pentru sport daca vrei. Ar trebuii sa-ti vina. *arata spre o mica camera, probabil vestiarul*
Merg acolo si gasesc cateva haine impaturite pe o băncuță.
Niste pantaloni de sport, o bluza cu mâneci scurte si.. Niste șosete de gimnastica? In fine..
Le iau pe mine si erau chiar marimea mea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dupa ies din vestiar si merg la Brian.
Brian: cu ce ai vrea sa incepem? Sacul de box sau antrenament corp la corp?
Wow, nici nu ma gandeam ca ma v-a intreba asa ceva.
Elisabeth: Sac de box.
Brian: Bun, sa incepem. *imi da niste fașe pentru maini*
Brian imi arata multe lucruri cum ar fi pozitia de atac, cum sa dau un pumn fara sa-mi rup degetele singura.. :/ Si imi tine sacul de box ca sa nu se miste in timp ce dau pumni. Chiar e de ajutor.
Am stat in sala aia toata ziua, lafel si urmatoarele zile, ajungând pana si la lupta corp la corp.
Deveneam mai puternica.
Acum exersam chiar si in camera cu o bara de metal mai veche, uneori aproape i-o dadeam in cap Daianei... Nu ca nu mi-ar fi placut sa fac asta xD
2 saptamani au trecut destul de rapid, iar ranile mi s-au vindecat.. Rămânând cu cicatrici evident.
