CreepyPasta - Where there's light There's also darkness

6

Asa am inceput sa fac un plan de scapare.
Am inceput sa ma plimb prin toata cladirea, memorand fiecare camera, unde se afla fiecare fereasta si persoanele de la care puteam "cumpara" lucruri ce m-ar fi putut ajuta. Prin a cumpara ma refer ca cedeam portia mea de mancare acelei persoane pentru un anumit lucru, asa functioneaza pe aici, pare.

Asa am facut o harta scrijelind sub o masa. Eu ma aflam la parter.
Camerele erau numerotate de la cel mai inalt etaj pana la parter in ordine crescatoare.
Cladirea e formata din 5 etaje, fiecare etaj avand cate 20 de camere, deci in total erau 100 de camere. Eu ma aflam in camera 82. Singurele usi care duc inafara cladirii sunt usa principala, cea din spate, care duce in spatele gradinii si inca una care duce pe acoperis, dar e blocata.
Nici macar personalul nu reuseste s-o deschida.
Curtea din spate este inconjurata de un perete din ciment de cel putin 2 metrii inaltime, foarte gros. Aici inauntru nu am nimic cu ce l-as putea sparge, si ar face prea mult zgomot.

Usa principala e mereu incuiata, iar cei care au cheia o au mereu ascunsa la ei, deci ar fi prea greu sa incefc sa i-o fur cuiva fara sa ma dau de gol.

Este o fereastra la etajul 5 la care barele sunt cam slabite si se misca.
Stiu pe cineva care are un cleste cu care as putea scoate barele.

O alta problema ar fi inaltimea, as avea nevoie de o funie destul de lunga cat sa pot coborî fara sa-mi rup ceva.
As putea fura cateva cearceafuri si paturi si sa le leg intre ele, creând o funie.

Totul era planuit, mi-as fi procurat tot ceea ce am nevoie si as fi scapat seara urmatoare. Si aveam de gand sa-l iau pe Toby cu mine.

Clestele a fost usor de luat,cel care-l avea mi l-a dat pentru o farfurie de orez. Putin mai greu a fost cu funia din cearceafuri, toate legate impfeuna erau cam grele si greu de carat, dar cat timp nu faceam zgomot totul ar fi decurs conform planului.

Nu i-am spus inca lui Tobias ca vreau sa evadez, ar putea oricand da alarma si nu as mai avea alta sansa de scapare. Aveam de gand sa-i spun dupa ce totul ar fi fost pus la punct.

Am ascuns totul ca sa nu fie gasite de Tim sau altcineva.
Dupa ce s-a inserat nu reuseam sa dorm, din cauza adrenalinei de la gandul de a evada. Totusi voi reusi, sunt sigura de asta. In seara asta totusi ar trebuii sa ma odihnesc.

Ma intind pe pat si inchid ochii, fiind cuprinsa de somn in cateva minute...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

O umbra.
Ma simteam urmarita, dar nu era nimeni in spatele meu.
Puteam sa ii simt prezenta, dar nu-mi puteam da seama de unde.
Era unul din acele momente cand iti ingheata sangele in vene si iti simti inima in gat. Simti ca un cub rece pe piele, cum iti trece un fior pe sira spinarii.
Incerc sa fug printre copaci si frunze cazute dar nu pot scapa de ea. E mereu pe urmele mele.

E umbra mea. E o parte din mine, partea cea mai ascunsa,tinuta departe de toti si toate.
M-a prins.
Ma invaluieste intr-un intuneric total, rece si necunoscut.
Trebuie sa o accept, acea parte din mine, sau ma v-a urmarii toata viata.
Trebuie sa ma accept. Asta sunt eu, si nimeni nu v-a putea schimba asta.
O las sa ma indrume, pe singura cale a vietii mele.

Unde este lumina este si intuneric, de acolo ma nasc eu. Un corp creaza intuneric, iar lumina ii da forma.
Voi iesii la iveala, dupa tot ce am indurat, si voi fi mai puternica ca niciodata.
Ea e mereu cu mine. Nu trebuie sa scap, ci sa ma las pe mana ei.

Sunt invizibila in intunericul absolut, iar in lumina sunt un lucru obisnuit, nimeni nu si-ar putea da seama ca sunt acea umbra.
Ma ascund in spatele tau, dar nu mi-e frica, ci iti dau putere si incredere.

Ai mereu incredere in umbra ta, chiar daca nu o poti vedea, ea te v-a conduce prin intuneric pe calea mintii tale spre succes.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Ma trezesc de dimineata mai sigura ca niciodata. Voi scapa de aici cu orice pret, nu ma vor oprii.

Mananc normal, pentru a capata destule forte in caz ca v-a trebuii sa lupt, si tin mereu la mine acel cutit de bucatarie ascutit.

Astazi stau calma, daca mi-as mai lua un electroșoc nu as mai fi in stare sa evadez diseara.

Tim vine im camera ca de obicei cu pastilele si un pahar de apa. Acum sta langa mine ca sa se asigure ca le iau cu adevarat char si fara sa mi le forteze le gat.
Am aflat ca pastilele sunt vitamine si un drog care te face sa te simti mai activ. Daca acestea iti cauzau efecte adverse iti dadeau niste calmante. Iar daca calmantele nu functionau se ajungea la electroșocuri.

Cand insfarsit Tim iese din camera, Tobias intra dupa el sa ma salute ca in fiecare zi.

Am inceput sa vorbesc mai putin, dar ne intelegem oricum.
Il voi lua cu mine cand scap de aici, asa ii voi putea multumii pentru tot ajutorul.. Si pentru ca-mi e prieten.

Tobias: Pari mai ingandurata decat de obicei, s-a intamplat ceva?

Elisabeth: Nu, totul e ok. *ii arat um zambet slab,ca de obicei*

Tobias:.. Ok ^^ Sa nu sari peste pranz, bine?

Elisabeth: Ok.

Mai tarziu dupa cina astept pana la ora de culcare. Cand toate luminile se sting iar cladirea este cuprinsa in liniste este timpul meu sa acționez.

-----------------------------------------------------------

Wow, faza cu umbra e asa poetica ca nu pot crede ca am scris-o eu xD

M-am cufundat adanc in poveste char daca e 00:15 :")

Vreau neaparat sa fac si urmatorul capitol, si cu sigurata vreti si voi asta =)

Ne vedem in urmatorul capitol byeeeeee!