Învață-mă să mă iubesc

Capitolul 6

- Bună dimineața, frumoaso!
- Ah, mă doare capul și corpul, mă plâng eu ca un copil, îmi dai o pastilă te rog?
Deschid ochii și văd sclipirea lui oceanică din privirea ațintită spre mine. Mă mângâie tandru pe spatele gol și mă sărută delicat pe umeri. Zâmbesc și mă bucur de tot ce se întâmplă, fără să am regretele la care mă așteptam. Simt că sunt în locul potrivit, dar mai ales, lângă barbatul potrivit.
După ce îmi dă medicamentul din noptieră, se întoarce la a mă alinta cu atingeri și mângâieri.
- Hai să facem micul-dejun.
- Prefer o cafea, de obicei nu pot mânca nimic dimineața, îi spun eu cu ochii în jos.
Îmi ia fața în palma lui și îmi ridică privirea spre el:
- O să sune bolnav, dar în noaptea aia, când te-am luat de la ăla, mă enerva că erai atât de frumoasă, răvășită și nu eram eu bărbatul lângă care te-ai trezit. Îmi place să te văd așa, mai ales acum, în patul meu.
Mă uit la el cu ochi mari și încerc să îi înțeleg cuvintele, dar mintea mea zboară la gândul unui sărut. Are din nou acel zâmbet cuceritor și victorios. Încerc să mă trag pe marginea patului, cu gândul să ajung la baie și să mă pregătesc de o nouă zi.
- Unde pleci prințesă? Vino aici, și îmi face semn să mă întorc în brațele lui.
Mă ridic după puțin timp și mă îndrept spre baie. Aveam nevoie să mă trezesc cu puțină apă rece. Ajunsă în fața oglinzii, observ alte mușcături, alte semne, alte vânătăi. Corpul meu reacționa atât de usor la formele astea de tortură, dar de data asta eram fericită, îmi atingeam fiecare semn, cu drag și un zâmbet radia pe chipul meu. Asta era dovada că sunt a lui acum, nu puteam decât să radiez la gândul ăsta. Mă spăl pe ochi, mă trezesc puțin din vis și mă intorc la el. Statea în pat, uitându-se la televizor, iar cât am lipsit, a făcut câte o cafea, cu care mă aștepta pe noptieră.
- Acum vino la mine... făcând același gest de mai devreme, îndemnându-mă spre brațele lui.
Mă cuibăresc la pieptul lui, rezemați de perete și îmi sorb încet din cafea. Era o cafea fără zahăr și fără lapte, în alte cuvinte, o cafea oribilă, dar în momentul ăla mi s-a părut cea mai dulce și aromată.
- Cum te simți? îmi mângâia semnele și mi le săruta.
- Ca nouă.
- Cum te-ai simțit?
- Nu îmi amintesc prea multe. Am uitat aproape tot ce s-a întâmplat. Știu doar că tremuram și atât.
- Ai uitat și să respiri pentru o clipă. Erai așa pierdută în brațele mele, ahhh.
Roșesc și de data asta știu că a văzut. Îmi mângâie obrajii ușor și mă sărută pe frunte.
- Ce facem azi? întreb, nefiind pregătită să plec de lângă el.
- Stăm așa. Nu vreau să te las din brațele mele.
Zâmbesc și îl aprob, mulțumită de răspuns. Mark nu m-a căutat, spre fericirea mea, dar am decis să îi dau un mesaj să îl asigur că sunt bine și am rămas la Eliza peste noapte.
Mă lasă cu seen așa că îmi pun telefonul pe noptieră și decid să nu îl mai ating până plec.
Cât Aris este în baie, făcând un duș, îi aud telefonul vibrând insistent. Curioasă arunc privirea spre ecran, unde avea peste 10 mesaje și apeluri de la Betty.
Mă întristez realizând că poate, nu a încheiat relația cu ea. Îmi termin cafea și încep să mă îmbrac. Între timp îl văd că intră în dormitor cu parul încă ud și un prosop în jurul taliei. Se uită la mine nedumerit și încearcă să descifreze ce am de gând.

- Plec acasă, Aris!
- Nu prea cred.
- Nu vreau să mă găsească iubita ta aici.
- Ce iubită? Nu mai există nici o iubită.
- Telefonul tău spune altceva.
- Dă-o dracu' de disperată. Așa face mereu. Dacă am zis că nu mai există, atunci, ascultă-mă!
- Nu vreau să am probleme. Mă simt rău ca m-am băgat în relația voastră. Sunt o persoană rea.
- Nu te-ai băgat nicăieri! Am mai avut o tentativă să ne despărțim cu o lună înainte să apari tu, dar nu eram îndeajuns de motivat.
- Chiar nu vreau să îți creez probleme. Plus că ea suferă din cauza mea.
- Suferă pe dracu'! Îi place să facă pe victima. Probabil nu a găsit cu cine să se f**ă în lipsa mea.
- Voi pleca acasă. Este mai bine.

Mă întristez vizibil la gândul că mă despart de el aici, dar ultimul gram de conștiință ce mi-a mai rămas mă îndemna spre drumul ăsta.

- Hai să ieșim să mâncăm ceva și lasă prostiile.
Aveam impresia că orice aș zice, tot el avea ultimul cuvânt, iar alegerile mele erau inexistente. Se apropie de mine și începe să mă sărute la fel de impunător ca noaptea trecută, în lift, iar eu rămân fără aer și fără cuvinte. Stau împietrită în loc și privesc cum se îndepărtează de mine, lăsând un val de aer rece să mă cuprindă.
- Acum că te-am făcut să închizi gurița aia, mă îmbrac și mergem să mâncăm.
Mă asez pe pat cuminte și mă supun dorințelor lui. După 15 minute suntem gata să ieșim și ne lovim de aceeași problemă ca mai devreme - liftul.
- Mi-e frică.
- Iar începi Leila?! își dă ochii peste cap și mă împinge înăuntru, îmi cuprinde fața în mâna lui și începe să mă sărute pasional.
Ajunși la parter, mă ia de mână și mă conduce la mașină șoptindu-mi la ureche:
- Încep să cred că frica ta de lift este fictivă și, de fapt, îmi ceri să te tot sărut.
- De acum voi urca pe scări, îi spun îmbufnată, așezându-mă pe scaunul pasagerului.
- Acum știu că te vei întoarce la mine!
Mă enerva aerul lui victorios și dominant, dar mă și atrăgea. Ne oprim la un restaurant de pe malul mării, unul pe care îl frecventam des cu Eliza.
Ajunși pe terasă ne așezăm undeva la soare și stăm tăcuți ascultând valurile mării lovind în dig. Iubeam marea, sunetul valurilor, albastrul apei și mirosul curat. Îmi pun o păturică galbenă pe umeri, încercând să mă protejez de briza rece de toamnă. Aris stătea cu ochii în telefon, tastând nervos, trăgând dintr-o țigară grăbit.
- Detest fumul de țigări.
- Și totuși lucrezi într-un bar.
- Nu am încotro.
- De acum nu vei mai lucra.
- De ce?
- Mă ai pe mine. Nu mai ai nevoie de un astfel de job.
- Nu o fac pentru bani, este barul alor mei.
Se uită la mine gânditor, dar nu mai adaugă nimic. Dintr-o dată aud voci în spatele meu, realizând că sunt câțiva dintre prietenii lui.

- Ce faci mă aici? Altă afacere? întreabă un tip blond, în timp ce dă mâna cu Aris.
- Nu fii dobitoc. Iau prânzul cu iubita mea, arătând spre mine.
Roșesc și spun un bună timid.
- Păi și cu Betty ce-ai făcut? râde zgomotos același tip enervant.
- Matt ești prost sau...? Ea este Leila, noua mea iubită.
- Bine frate, am înțeles. Scuze, îmi place să îl enervez, spune blondul privind spre mine, eu sunt Matthias.
- Nu este nimic. Îmi pare bine, îi spun roșind.
- Acum dacă nu vă supărați, vrem să rămânem singuri! le spune Aris prietenilor lui pe un ton acid, reușind să îi facă să își continue drumul.
- Nu îi băga în seamă, iubito, așa sunt ei, mai reduși.
- Deci, noua iubită? Îmi place cum sună, dar ar fi fost frumos să mă întrebi și pe mine dacă vreau.
- Nu credeam că mai este nevoie să întreb, mai ales după cum îmi strigai numele azi-noapte în dormitor.
Roșesc și îmi intorc privirea spre orizont, rușinată de răspunsul lui.
Ne savurăm prânzul și continuam cu discuții mici, despre părinți, despre facultate și despre alte activități neinteresante. În putinele ore pe care le-am petrecut împreună, am reușit să ne cunoaștem mai profund decât am făcut-o vreodată cu Oliver.
Îl sorbeam din priviri și mă lăsam pierdută în albastrul ochilor lui. Zâmbetul lui îmi aprindea inima și nu puteam decât să admir omul din fața mea, îndrăgostindu-mă de fiecare părticică din el.