Învață-mă să mă iubesc

Capitolul 7

Au trecut câteva săptămâni de când povestea noastră a început. Mă simt în al nouălea cer când sunt lângă el și mii de fluturași îmi pătrund în tot corpul.
Sunt atât de îndrăgostită de bărbatul ăsta și chiar îmi văd viitorul alături de el, dar ca în fiecare poveste reală, viața bate filmul, iar povestea mea de dragoste, urma să devină o dramă totală.

Este sâmbătă seara, iar eu sunt la bar, alergând cu pahare de la o masă la alta. Îl văd pe Aris la masă cu fratele meu și alți prieteni de-ai lor, discutând amuzați cine știe ce. Îmi este drag de prietenia care s-a legat între ei, în ultimul timp și mă bucur că se înțeleg atât de bine. Inițial, Mark era sceptic cu privire la relația noastră, mai mult din cauza diferenței de vârstă, dar după o discuție cu Aris, cumva au reușit să se înțeleagă și a fost mai mult decât fericit de alegerea mea. Nu a adoptat niciodată rolul fratelui protector când a fost vorba de relații, dar bănuiesc că se săturase și el de eșecurile mele.

Seara trece rapid și se apropie ora de închidere. Îl văd pe Aris că se apropie de bar, în timp ce eu îmi fac de lucru spălând câteva pahare.
- Mark a plecat mai devreme, m-a lăsat pe mine să te ajut să închizi.
- Ce frumos din partea frățiorului meu, cu siguranță ai reușit cumva să îl vrăjești și pe el! îi spun în timp ce tresar, simțindu-i mâinile cum mă înconjoară pe la spate, iar cu buzele îmi lasă un sărut fierbinte pe gât.
- Termină iubitule, nu acum! Ajută-mă să strâng și hai să mergem acasă.
- Am o surpriză pentru tine în noaptea asta!
- Serios? Ce?!
- Mai ai răbdare până la ora 5.
Sunt nemulțumită de modul în care mă lasă și mă îmbufnez, dar asta nu face decât să îl amuze. În semn de împăcare, îl văd că ia un pix și scrie ceva pe un șervețel alb și îl întinde spre mine.

Încep să te iubesc.

Fac ochii mari și mă întorc imediat spre el. Sunt șocată de cuvintele pe care le-a scris și singurul mod în care pot reacționa este să sar în brațele lui să îl sărut.
Nu ne-am destăinuit niciodată sentimentele și nu i-am zis niciodată că îl iubesc. Eram atât de fericită în momentul în care am citit acele cuvinte, știind că mi-a oferit cea mai de preț comoară, inima lui.

Terminăm de pus la punct totul la bar, așa că ne îndreptăm spre casă. Nu înainte de a coborî din mașină, se apleacă puțin peste mine și mă roagă să închid ochii.
Îl aud cum ia ceva din torpedoul mașinii, și mă sărută pe obraz.
- Ți-am zis că am o surpriză. Deschide ochii, te rog!
Mă conformez spuselor lui și mă întorc spre el. Zâmbetul lui cald, ochii strălucitori, nu aș putea uita vreodată acel moment. Ținea în palmă o cutiuță mică din catifea, albastră. Înăutru se afla un inel superb din aur alb, decorat cu o pietricică roz.
- Aris, ce înseamnă asta? eram șocată și speriată în același timp. Nu știam cum să reacționez sau ce ar trebui să spun. Nu m-am gândit niciodată cum voi fi cerută în căsătorie, iar momentul se pare că mă speria.
- Sunt conștient că sunt nebun, dar te vreau. Țin inelul ăsta de foarte mult timp și vreau să îl ai tu. Vreau să fii a mea, pentru totdeauna! Vreau să îmi împart viața cu tine. Te rog spune-mi da!

Încep să zâmbesc și simt cum mi se preling pe obraji câteva lacrimi. Plâng de fericire. Eram speriată pusă în fața faptului împlinit, eram împreună de mai puțin de o lună și deja facem pasul spre căsătorie.
Ceva din interiorul meu i-a oferit răspunsul dorit, un da fragil și șoptit printr-un suspin. Zâmbește larg și mă sărută cu pasiune, ștergându-mi lacrimile care nu par să se oprească. Îmi așează inelul pe deget și îmi sărută mâna.
- În sfârșit și-a gasit locul, spune privind spre mâna mea.
- Și acum? spun cu același ton șoptit.
- Ne căsătorim, facem un copil, doi, trei și trăim fericiți până la adânci bătrâneți.
- Trebuie să mai asteptam puțin, măcar până termin facultatea, apoi putem să facem câți copii vrei.
Nu voiam să îl descurajez, dar nu îmi puteam ascunde șocul, iar în mintea mea se conturau fel și fel de gânduri.
- Da, iubito! Vei termina facultatea, vei face tot ce îți dorești, nu îți voi îngrădi libertatea, ce naiba! Dar vreau să fii a mea.
- Sunt a ta, uite, îi spun, arătând inelul de pe deget. Zâmbesc și îl sărut, apoi îl rog să mergem acasă să sărbătorim.
Ajunși la el, începem să ne facem planuri, cum vom redecora, care va fi camera copiilor, ce nume le vom pune. Era atât de fericit, iar eu eram mai îndrăgostită ca niciodată.
Am făcut dragoste până a răsărit soarele, pasional și plini de iubire, mai special și mai frumos, de parcă ne aflam într-un vis.

- Iubitule, trezeste-te, îți sună telefonul.

Îl aud cu murmură și se ridică să răspundă. Este deja ora prânzului, dar nu aveam deloc energie.
Aris își trage o pereche de pantaloni pe el și pleacă în cealaltă cameră, vorbind la telefon. Pare nervos și încep să îmi fac griji pentru el, probabil are legatură cu afacerile lui.

Mă ridic și eu și mă duc la baie, dornică de un duș fierbinte. După jumătate de oră, mă gândesc să îl suprind cu un mic dejun, deși era aproape ora 14.
Așez preparatele pe masă, după care îmi fac o cafea și îl aștept bucuroasă să își termine conversația telefonică.

- Iubito, săptămâna asta voi avea de rezolvat niște lucruri. Voi fi plecat până vineri și nu vom putea vorbi prea mult. Am câteva lucruri de rezolvat urgent, sper că înțelegi.
- Sigur! Ești bine? Pari nervos.
- Da, sunt bine. Îți voi povesti după ce rezolv totul.

Se așează la masă, îmi așterne un sărut pe frunte, drept mulțumire pentru micul dejun. Îi privesc ochii oceanici și mă las pierdută în sufletul lui.
Zambetul lui cald și privirea blândă, asta era tot ce aveam nevoie pentru a mă liniști.