Învață-mă să mă iubesc

Capitolul 12

Mă trezesc îmbătată de o stare de bine, iar zâmbetul larg nu îmi părăsește buzele, nici când îl văd pe Mark supărat în pragul ușii mele.

- Leila, înțeleg că ai o perioadă mai gri, dar nopți pierdute sau băutura nu vor face nimic.

- Sunt bine. Încep să îmi revin, Mark. Serios. Nu îți mai face griji pentru mine.

- Dacă continui așa, va trebui să am o discuție serioasă cu părinții noștri. Te rog, revino-ți. Tu nu erai așa!

- Chiar l-am iubit...
Se apropie de mine și mă ia în brațe. Mă mângâie ușor pe păr și mă sărută pe cap. Aveam nevoie de îmbrățisarea lui. Simt cum o lacrimă se adună și coboară încet pe obrazul meu, o șterg și îmi pun zâmbetul fericit înapoi pe buze.

Mă ridic din pat, îmi fac rutina de dimineață și mă pregătesc de o alta zi de cursuri. Mă grăbesc spre facultate cu speranța că voi ajunge la timp.

Încă stau pe gânduri dacă să îi povestesc Elizei tot ce s-a întâmplat aseară, deși știam că mă va omorî.

Ajunsă în sala de clasă, o văd pe draga mea prietenă discutând cu câțiva dintre colegii noștri, plănuind parcă ceva diabolic.

- Leila, în seara asta ieșim în club! Nu ai drept de apel!

Toți cei complici la planul Elizei, aclamă și râd victorioși, entuziasmați de ceea ce va urma.
Îmi dau ochii peste cap, dar aprob. Mă strânge în brațe și ne așezăm în bancă întristați de sosirea profesoarei în clasă.

Orele treceau atât de lent, mai ales fiind sfârșit de săptămână. Pentru prima dată de când l-am cunoscut pe Aris, azi a fost ziua în care nu m-am gândit deloc la el, asta până când am văzut numele lui Vlad pe ecranul telefonului meu.

Citesc mesajul și zâmbesc trist. Se pare că va fi foarte ocupat cu Aris și niște afaceri și nu îmi va putea oferi prea multă atenție zilele astea.

Îi răspund că este în regulă și îl înțeleg, deși mi-aș fi dorit ca relația noastră să nu fie așa complicată. Știam că toată nebunia noastră, va fi haotică, fiind atâtea obstacole între noi.

Ceva mă făcea să îl vreau mai mult în preajma mea - probabil golul pe care mi l-a lăsat Aris, după ce a plecat cu tot cu o parte sufletul meu.

După câteva ore de pregătiri intense, suntem gata să dăm startul petrecerii din noaptea asta. Băieții ne așteptau deja jos, în mașină, sunând disperați din minut în minut să ne grăbim.

În mare parte, gașca noastră de prieteni era constituită din băieți, noi fiind singurele fete, fapt datorat caracterului nostru băiețos.

Ajunși în club, ne îndreptăm spre masa pe care Eliza a rezervat-o încă de la începutul săptămânii. După ce ne-am relaxat puțin în atmosfera haotică, începem să dăm pe spate shoturi peste shoturi, ca într-un fel de competiție.

Trecuse o oră de când a început distracția, iar majoritatea eram deja pierduți în alcool. Dansam fericită, detașată de orice emoție, până când observ câteva siluete cunoscute, apropiindu-se de masa noastră.
Inima a început să o ia la goană și simțeam cum picioarele îmi vor ceda în scurt timp.

Sunt destul de sigură că expresia de pe fața mea era înspăimântătoare. Am simțit cum tot sângele din obraji îmi dispăruse și în ciuda alcoolului, parcă brusc o palmă m-a adus la realitate, trezindu-mă din euforie.

- Leila, ce dracu' caută Aris aici? o aud pe Eliza strigând în urechea mea.

Se apropie de noi fratele meu, însoțit de câțiva prieteni printre care Aris și Vlad. Știam că deveniseră prieteni buni, dar nu mă așteptam ca prietenia lor să fie la de strânsă și după evenimentele din ultimul timp. Înghit în sec și le adresez un simplu "Bună!", cu privirea fixă și un zâmbet forțat.