Mr. Playboy /K. NJ(Rom)

Capitolul 12

Min-Hee Pov.
Am ramas fara cuvinte.
Era de parca ghinionul tuturor persoanelor de pe planeta imi fusese atribuit mie.
-Min-Hee...spune Tae-o ridicandu-se de pe canapea si venind in fata mea.
-Ce cauti aici?! Nu iti ajunge cate ai facut?!tip eu la el abtinandu-ma sa nu-l iau la bataie.
-Min-Hee, calmeaza-te!spune Maria ridicandu-se si ea la randul ei, ramanand langa canapea.
Mi-am adunat toata puterea si l-am pleznit pe Tae-o atat de tare încât a dat cu capul de peretele holului.
In acel moment, Namjoon m-a luat de mana si m-a scos din casa.
-Calmeaza-te!spune el inca tinandu-ma de încheietura.
-Lasa-ma! O sa merg acolo si o sa-l omor!spun eu incercand sa ma eliberez.
-Ce naiba ai cu baiatul ala?!spune el vizibil nervos, strangand mai tare de încheietura mea.
-Da-mi drumul!spun eu.
-Nu!
-Atunci te fac eu sa-mi dai drumul!spun eu apoi imi zdrobesc buzele de ale lui, fara sa-l las sa mai spună ceva.
Mi-a dat instant drumul incheieturii, apucandu-ma de talie si lipindu-ma de el.
In prima faza, am vrut sa rup sarutul si sa merg sa-l bat pe Tae-o, dar, in clipa in care i-am simtit buzele pe ale mele, am uitat de tot si de toate.
Dupa cateva minute, Namjoon rupe sarutul din lipsa de aer, iar eu profit de ocazie si fug.
Ce naiba se întâmplă cu mine?!
Dupa minute bune de fugit, am constatat ca am ajuns in fata școlii.
Am intrat pe poarta, mergând spre terenul de sport.
M-am oprit in mijloc, apoi m-am uitat in jur.
Nimeni.
Perfect.
Am stat cateva minute acolo, gandindu-ma la ultimele evenimente din viata mea.
Am dat sa plec, dar, cand m-am intors am avut parte de cel mai mare soc din viata mea.
-M-Mama?!am tipat eu.
-Min-Hee, draga mea...spune ea facand un pas spre mine.
-Nu te apropia!tip eu dandu-ma un pas inapoi. Unde ai fost atata timp?! Unde?! Stii cat m-am chinuit?! Stii cat am suferit?! Nu! Nu stii! Pentru ca nu te-a interesat! Nu ai niciun drept sa apari acum in fata mea si sa crezi ca poti intra in viata mea!urlu gesticulând.
-Min-Hee..Eu.. Pot sa explic..spune ea retinandu-si lacrimile.
-Nu am nevoie de nicio explicație! E prea mult! Intai ma îndrăgostesc de cel mai mare playboy din scoala asta, apoi aflu ca Alek m-a tradat, apoi ca Jimin ma iubeste, apoi aflu tot ce nu imi aminteam din cauza amneziei, apoi Jimin aproape ca l-a omorât in bataie pe Namjoon, dupa apare Tae-o, iar dupa tu!urlu izbucnind in plâns.
Am cazut in genunchi, lasandu-mi capul in jos si continuand sa plang.
-Te-am crezut moartă atata timp...spun eu aproape șoptit. IAR TU TRAIAI!tip ridicandu-ma in picioare si alergând pana in fata ei, ca mai apoi sa ii dau o palma.
Deoarece nu imi puteam controla furia, am lovit-o atat de tare, incat s-a dezechilibrat si aproape a cazut.
Ma pregateam sa ii mai dau una, si sa o pun la pamant cu totul, dar cineva ma prinde de mana si ma opreste.
-Da-mi drumul!
-Nu, nu pana nu te calmezi, spune el serios si sigur pe sine.
-Da-mi drumul, spun cat de calm pot.
El imi da drumul, apoi ma ia in brațe strans, eu afundandu-mi capul in pieptul lui.
-Calmeaza-te, bine?
-Sunt calma acum, spun eu departandu-ma de el, zambind larg.
-Ma bucur, spune el zambind la randul sau, luandu-mi fata in palmele sale mari si incredibil de fine pentru un baiat.
-Mersi ca esti aici, Joon. Imi pare rau pentru cum m-am purtat... Pur si simplu nu inteleg ceea ce simt, asa ca prefer sa luam o mica pauza..spun apoi il las pe Namjoon in mijlocul terenului, cu mama mea.
Sincer, chiar nu stiam ce sa simt.
Nu stiam daca ar trebui sa ma simt prost pentru ca l-am lasat pe Namjoon cu ochii in soare si ca am lovit-o pe mama, sau ca ar trebui sa ma bucur ca oarecum m-am răzbunat pentru toti anii in care mama a lipsit si ca in sfarsit l-am uitat pe Namjoon.
Toata viata mea e o confuzie totală si daca nu gasesc o solutie curând o sa ma innec in marea asta de confuzie ce s-a creat in jurul meu in ultimele zile.
Mergeam fara țintă pe străzi si ma gandeam la viata mea.
Ma gandeam oare ce se intampla daca Jin nu ma stalk-uia, sau daca Alek nu m-ar fi tradat.
Cum ar fi fost daca nu as fi acceptat treaba cu petrecerea si daca nu mi-as fi amintit primii ani de liceu.
Ce s-ar fi întâmplat daca nu ma îndrăgosteam de Joon si daca mama nu apărea sau nu ar fi plecat deloc.
Cum ar fi fost daca Tae-o nu si-ar fi facut aparitia in viata mea si daca Jimin nu n-ar fi placut.
Nu gaseam niciun raspuns pentru toate aceste întrebări si asta ma frustra atat de mult încât mai e putin si o sa ma sufoc in propria frustrare.
Tot ratacind pe strazi, am ajuns in fata casei lui Namjoon, unde se afla nimeni alta decat Iseul.
-Namjoon, raspunde!tipa ea si batea cu pumnii in usa.
Atunci mi-am amintit ca inca am geaca lui Namjoon pe mine, pe care el mi-o oferise in masina, in drumul spre Seul.
-Ce cauti aici?spun eu uitandu-ma la Iseul si cautand cheia.
-Am venit la Namjoon. Tu ce naiba faci aici?raspunde ea pe un ton de pitipoanca.
Ceea ce si e, am gandit eu.
-Nu am voie sa vin acasa la iubitul meu?spun eu dand-o la o parte din fata usii si descuind-o.
Ea nu a mai spus nimic, doar a plecat.
Am intrat in casa si m-am trântit pe canapea.
Oficial am spus cea mai mare prostie din lume.
Si totuși parca nu regret atat de mult.
Desi știu ca probabil maine toata scoala va crede ca sunt impreuna cu Namjoon, nu ma deranjează.
Ba chiar ma face sa ma simt oarecum împlinită, desi nu ar trebui sa fie asa.
Ce se naiba se intampla cu mine?