Mr. Playboy /K. NJ(Rom)

Capitolul 15

Min-Hee Pov.
Trecusera doua luni de cand aflasem ce fel de om era de fapt Namjoon si o luna de cand terminasem ultimul an de liceu.
Ma impacasem cu Yoongi acum o luna si jumatate, insa dupa doua saptamani am sfarsit din nou pe canapea, inconjurata de sticle de soju, pentru ca istoria mea cu Yoongi se repetase din nou.
Din nou, n-am fost de-ajuns.
Din nou, a ajuns in bratele alteia.
Dar acum sunt bine, foarte bine.
Totul a recapatat sens in viata mea, si n-am mai plans de cand m-am despartit de Yoongi.
Ale si Maria s-au mutat in Japonia, alaturi de Taehyung si Jungkook.
Eu am ramas in fostul nostru apartament, reusind pana la urma sa-l cumpar.
Am o slujba destul de buna, lucrez ca si babysitter.
Sa castiga bine, si am destul timp liber.
Chiar daca nu am un iubit, nu duc lipsa de afectiune.
Asta pentru ca Hobi nu-mi lasa timp nici sa respir.
E cel mai bun prieten din lume, fara dar si poate.
Si cel mai bun coleg de apartament.
Ca tot veni vorba, chiar acum ma suna.
-Da, Hobi?
-Vrei ceva de la magazin?
-O ciocolată.
-Altceva?
-Nup.
-Ai ajuns acasa?
-Nu inca, trebuie sa-l duc pe Sehun acasa, si dupa.
-A, am inteles. Vrei sa vin sa te iau de-acolo?
-Nah, vin pe jos. Chiar am chef de-o ultima plimbare pe ziua de azi.
-Ok, ne vedem acasa.
-Paa.
-Paaa, spune el dupa care inchide.
Nu stiu ce m-as fi facut fara el, chiar mi-a facut viata mult mai frumoasa.
In timp ce ma tot gândeam la cat de ciudat a decurs viata mea de la petrecerea aceea la care m-a chemat Jimin si pana acum, am ajuns la locuința doamnei Lee, adica mama lui Sehun, in varsta de 5 anisori.
Am sunat de cateva ori la sonerie, in speranta ca cineva imi va răspunde si va deschide poarta, insa nimic, asa ca am decis sa o sun pe doamna Lee.
-Buna ziua, doamna Lee. Am venit inapoi cu Sehun, puteti veni sa deschideti poarta?
-Buna, Min-Hee. Eu nu sunt acasa, insa fiuk unei prietene de ale mele este. Va veni el imediat sa-ti deschida si iti va da si banii.
-Multumesc, zi buna.
-La revedere, spune ea dupa care inchide.
Dupa cateva minute, poarta se deschide, dezvaluindu-l pe...
-Namjoon?
-Oh..buna, Min-Hee..
-Um..l-am adus pe Sehun.
-Da.., spune el dupa care se da la o parte, facand loc copilasului care fuge in casa. Si, cum mai esti?ma intreaba el.
-Bine, tu?
-Eh, oarecum bine..Pai, uite aici banii tai.
-Spune el intinzand spre mine suma pe care trebuia s-o primesc pentru ca am stat cu cel mic.
-Mersi, spun eu luand banii si punandu-i in portofel, pe care l-am pus in plasa de panza neagra, cu manere lungi pe care o port mereu pe umar.
-Pai..poate ne mai vedem
-Mda, poate..Paa
-Pa..spune el inchizand poarta, cu o urma de regret in voce si cu mici lacrimi in ochi.
Am plecat cu mici pasi spre casa, cu castile in urechi.
Admiram tot ceea ce vedeam in jurul meu, bucurandu-ma de mica mea plimbare.
Mintea mea era goala, pana cand melodia "You broke me first" de la Tate Mac Rae (media) imi rasuna in casti, facandu-ma sa ma gandesc la trecutul meu alaturi de Namjoon.
Fara sa-mi dau seama, cateva lacrimi aluneca usor pe obrajii mei, urmate de altele si altele, care nu se mai opreau.
Zambetul meu a fost acum inlocuit de o expresie trista, lasand sa iasa la iveala sentimentele din adancul sufletului meu.
-I know you, you're like this..
When shit don't go your way you needed me to fix it..
Like me, I did..
But I ran out of any reason..
Now suddenly you're asking for it back..
Could you tell me where'd you get the nerve?
Yea you could say you miss all that we had..
But I don't really care how bad it hurts..
When you broke me first.., murmur eu incet, plangand.
Tot optimismul meu se dusese instant.
Durerea isi facuse loc din nou in sufletul meu si il acaparase in doar cateva secunde.
La un moment dat, picioarele mele au refuzat sa se mai miste, iar eu m-am prabusit la pământ.
Tot ceea ce am reusit sa aud inainte sa inchid ochii, a fost numele meu, strigat de către Namjoon.
Oare visez?