Mr. Playboy /K. NJ(Rom)

Capitolul 14

Min-Hee Pov.
-Min-Hee?
-Da, Joonie?
-Tae-o e la spital.
-Ce?!spun eu ridicandu-ma in sezut. Hai la spital, acum!
Namjoon Pov.
Eram la volan, uitandu-ma la Min-Hee, speriindu-ma de cat de agitată era.
Oare mai tinea la Tae-o?
-Baby, calm, spun eu luand-o de mana.
-Mi-e frica, Namjoon. Mi-e frica sa nu fi facut ceva din cauza mea...
-Crezi ca mai tine la tine?
-Nu stiu baby. Orice e posibil.
-O sa fie bine, ai incredere.
-In Tae-o nu ai cum sa ai incredere, bebe. Crede-ma.
Ii dau lacrimile.
Se pare ca Tae-o va intra in spital chiar dupa ce iese.
E stabilit.
Nu stiu ce i-a facut lui Min-Hee dar va plati.
Cu vârf si îndesat.
Fara sa-mi dau seama, mi-am inclestat maxilarul si am inceput sa strang volanul, astfel incat venele mele de pe maini ieseau in evidenta.
-Bebe,calm,imi spune Min-Hee punandu-si mana pe umarul meu.
-CUM NAIBA SA MA CALMEZ CAND TU MAI AI PUTIN SI PLANGI?!
-Multumesc ca tipi..
Plange.
Ce tampit sunt!
-Opreste masina. Acum.
Am oprit. Nu stiu de ce, dar am facut-o.
Stiu ca va pleca.
S-a suparat.
S-a terminat.
O sa ma lase.
O sa plece si o sa sufar.
-Esti cel mai mare prost,spune fixandu-ma cu privirea. Te enervezi pentru nimic. Nu stiu de ce mama naibii te-ai enervat si nu vreau sa aflu. Dar daca mai faci vreo criza iti jur ca plec dracului si nu ma mai vezi decat in poze.
-Am inteles.
-Sper.
Am pornit.
Am mers spre spital.
Am parcat.
Am intrat.
Am ajuns pe hol.
Am asteptat.
Dupa cateva ore bune Tae-o inca nu se trezise,iar Min-Hee dormea pe in scaun.
Am luat-o stil mireasa si am dus-o in masina.
Am pus-o pe bancheta din spate.
Am dus-o acasa si am pus-o in pat.
Am dat sa plec iar la spital dar s-a trezit.
-Bebe,unde pleci?spune ea somnoroasa.
-La spital,la Tae-o.
-Stai cu mine.
-Dar trebuie sa ma duc-
-Stai cu mineeeee~♡
Am cedat.
M-am pus langa ea.
Am luat-o in brate iar ea s-a ciubarit la pieptul meu.
Imi treceam mainile prin parul ei, total relaxat.
Poate ca soarta imi surade in sfarsit.
-Mhmmm~
Min-Hee se tot foia in somn,ceea ce ma ingrijora.
S-a trezit si s-a ridicat in șezut.
-Joonie....~♡,spune ea luandu-ma in brate.
-Esti ok?
-Da..doar...am visat-o pe mama....
-Shhh...sunt aici bebe...
-Mi-e foameee~♡
-Ma duc sa-ti fac ceva,spun eu iesind pe usa, mergand spre bucatarie.
Min-Hee Pov.
Odata ce Namjoon a iesit pe usa, m-am ridicat din pat si m-am indreptat spre dulap.
Tot scotocind pe acolo am gasit ceea ce cautam.
Tineam cutia neagra din spatele dulapului in mâini, gandindu-ma daca ar trebui sa o deschid.
Il vazusem pe Namjoon de cateva ori cu cutia asta, iar de fiecare data camd vedea ca sunt aproape de el o ascundea.
Mi-am facut curaj si am deschis cutia.
-Ce naiba...
Erau poze cu mine.
De peste tot.
Din dus,din parc,din pat,din baie,din vestiar,de la cantina,din clasa si de oriunde am fost.
Deci asta inseamna ca....Namjoon era stalker-ul, nu Jin....
M-am ridicat si am coborat scarile atat de rapid de parca viata mea depindea de asta.
-Baby, ce faci?
-Lasa-ma!spun incaltandu-ma.
-Ce ai?spune el venind spre mine.
-Tu...mi-ai distrus viata!
-Despre ce vorbesti?
Am urcat scarile si m-am intors cu cutia negra, pe care am trantit-o pe jos in fata lui, unele din poze chiar iesind din cutie.
Nu e de mirare avand in vedere ca mai aveam putin si ii crapam capul cu cutitul.
-E...eu...
-Tu nimic. Eu pentru tine nu mai exist. Nu te cunosc. Pentru mine esti inca unul din oamenii oribili de pe pamantul asta.
-Min-Hee..stai..
-Sa nu imi mai pronunti numele vreodata. Imi provoci sila, spun dupa care plec.
Pur si simplu simteam ca ma voi scurge pe asfalt.
Doamne, ce am facut atat de rau sa merit toate astea?
De ce fix de el trebuia sa ma indragostesc?
La dracu cu ea viata si cu tot!
Te urăsc, Kim Namjoon!
Iti urasc numele, care totusi inca imi aduce fericire.
Iti urasc zambetul, care imi luminează ziua.
Iti urasc imperfecțiunil,pe care nu le ai.
Urasc ca te iubesc.
Ma urasc pe mine pentru ca te iubesc.
Cum ai putut sa imi zambesti atat de cald, stiind ca ma simteam urmarita si ma macinam pe dinauntru?
Cum ai putut sa ma atingi, stiind cat ma chinui?
Cum mi-ai putut spune ca ma iubesti, cand de fapt voiai doar corpul, pe care il considerai o jucarie?
Toate aceste intrebari imi bantuiau mintea si eram foarte aproape sa ma intorc si sa i le scuip in fata.
Nu stiam pe cine sa sun, sau ce sa fac.
Căutând prin agenda, am dat de numarul fostului meu iubit...
Sa-l sun?
Sa nu-l sun?
Aish...
Pana la urma cedez si il sun.
-Alo?
-Hey...Yoongs..spun cu o voce tremurata.
-Esti bine?
-Nu chiar..
-Unde esti?
-Pe lângă parc..
-Vin imediat sa te iau..
-Mersi..
-Ne vedem..
-Ne vedem...spun eu apoi inchid telefonul.
Oare am facut bine ca l-am sunat?
De ce l-am sunat?
Nu imi gaseam un motiv concret pentru care l-am sunat, doar..am facut-o.
Oarecum...mi-a fost dor sa-l aud spunând ca vine sa ma ia, asta insemnand ca o sa petrecem timp impreuna.
Asteptam cu o oarecare nerabdare sa-l vad, insa nu stiu de ce.
Nu stiu de ce as fi nerabdatoare, dupa cate mi-a facut.
Peste cateva minute in care eu eram total pierduta in ganduri, Yoongi ajunge.
-Hey, Min-hee?spune el fluturandu-si mana prin fata mea.
-Oh...Hey, Yoongs...scuze...eram pierduta prin ganduri....
-Se vede, spune el razand usor. Hai sa mergem, începe ploaia.
-Hai...spun eu fara sa mai intreb unde anume mergem.
Poate ca asta e un nou inceput.