Mr. Playboy /K. NJ(Rom)

Capitolul 20

Blake Pov.
Mint. Mint al naibii de rau. Nu e vorba despre atașamentul fata de un prieten. Il iubesc, la dracu! Dar nu o sa recunosc asta, nu o sa ii mai dau o sansa. Nu pot risca sa fiu rănita din nou.
-A..spune el dezamagit.
-Mi-e sooomn..spun eu cu o voce de copil.
-Du-te sa dormi, spune el rece.
-Noapte bunaaaa, spun eu inca cu voce de copil, apoi inchid ochii si adorm instant.
Namjoon Pov.
-Yah..Blake..nu dormi pe minee..spun eu incet, aproape in soapta.
Nimic. Adormise. Si dormea asa frumos..
Fara sa-mi dau seama, un zambet mi-a aparut pe fata.
Trebuie sa-i spun adevarul. Nu mai pot suporta asta.
Imi pare rau, (aici numele adevaratului Stalker, pe care nu vi-l zic acum), dar o sa afle. Si te va urî pe tine, nu pe mine.
Iesind din aceste gânduri negre, am adormit dupa cateva minute.
*dimineata*
Blake Pov.
Am fost trezită de sunetul enervant al alarmei mele.
M-am dat usor jos din pat, dar cand sa ies din camera lui Joon si sa merg in a mea, el ma prinde de mana si ma trage inapoi.
-Niu plecaa..spune el cu o voce de copil mic, inca adormit.
-Trebuie, spun eu ca mai apoi sa-i dau un mic pupic pe frunte si sa plec la munca.
*time skip, ora 22*
Eram pe drum spre casa, tocmai iesisem de la magazin. Daca eu n-as face cumparaturi, am ramane flamanzi amandoi.
Dupa 15 minute de mers prin frig, am ajuns acasa.
Nici bine nu intru pe usa ca un mic baietel imi sare in brate.
-Junghyun, tu nu trebuia sa vii maine?spun eu nedumerita.
-Ba da, dar m-au adus azi, acum 2 ore.
-Bine, pui. Hai du-te sus in camera. Aia pe dreapta, spun iar cel mic fuge sus.
Ma duc in bucătărie si incep sa asez cumparaturile, iar la scurt timp isi face apariția Namjoon.
-Care-i faza cu ala mic?
-E nepotelul meu. E copilul surorii mele, care acum..ei bine, e intr-un loc mai bun.
-Ow..
-Si am fost de acord sa-l iau eu, ca sa nu ramana la orfelinat.
-Am inteles..
-Ti-e foame?
-Nu, am mancat.
-Ok, spun eu terminand de asezat cumpărăturile si asezandu-ma pe un scaun, la masa, tinandu-mi capul in palme, sprijinindu-ma pe coate.
-Cum a fost la munca?
-Oribil..
Fara sa mai spuna ceva, ma ia de pe scaun, ridicandu-ma pe sus, fortandu-ma sa-mi incolacesc picioarele in jurul bazinului sau si mainile in jurul gatului sau.
Imi las capul pe umărul lui, iar el se pune pe canapea, astfel acum stand in poala sa.
-E chiar dragut ala mic, spune el.
-Stiu...si daca ma striga mami, nu te panica.
-Nici nu aveam de gand.
-O sa stai tu cu el cat sunt la munca?
-Nolmal, spune el dandu-mi un mic pupic pe frunte.
Eu doar zambesc usor, facandu-ma mai comfortabila in bratele sale.
De-as putea sta asa tot timpul..si daca totul ar fi frumos si usor..