Mr. Playboy /K. NJ(Rom)

Capitolul 19

Namjoon Pov.
Zilele treceau iar eu parca muream putin cate putin.
Blake mergea in fiecare zi la lucru, si venea din ce in ce mai obosita.
I-am zis sa se opreasca, sa-si caute alt serviciu, insa nu vrea sa ma asculte.
Pe langa faptul ca ma ura de dinainte sa se mute cu mine, acum ma ignoră total.
Si pe lângă toate astea, ma doare si mai mult sa o vad asa distrusă..
Ceasul digital de pe noptiera arata ora 22:00.
Blake trebuie sa vina.
Se aude usa.
Se aud pasi.
Stai..pasi?
De obicei se pune pe canapea si sta acolo pana cobor jos si ii pun antica intrebare :"Cum a fost la munca?"
Usa camerei mele se deschide.
Blake se pune langa mine.
Ma ia in brate si isi pune capul pe pieptul meu.
Surprins, o imbratisez la randul meu.
-A fost oribil..spune ea fara vlaga.
-Stiu, spun eu sarutandu-i crestetul.
-A venit Hoseok..
-Si..?
-Si-a cerut scuze vreo 20 de minute..
-Si...?
Începeam sa-mi pierd orice speranta. Asteptam raspunsul ei cu inima in gat.
-Pai...
E clar, s-au împăcat.
-I-am zis sa nu ma mai caute.
Raspunsul ei m-a uimit.
-Serios?
-Da..
-Si te simti prost in legatura cu asta?
-Nu..doar ca mi-e frica sa nu faca vreo prostie..
-N-o sa faca nimic. Iti promit.
-Bine..te cred..spune ea ridicandu-se din pat, luandu-si un prosop si un tricou de-al meu indreptandu-se spre baie.
Aveam acum un zâmbet tembel pe fata, va de copil.
Ador cand imi poarta bluzele, si tricourile, si hainele in general.
Am ramas uitandu-ma la tavan, asteptand cu nerabdare ca fiinta pe care o iubesc sa se intoarca in bratele mele.
Dupa inca 10 minute in care m-am gandit la toate momentele petrecute cu Blake, aceasta isi face aparitia in bratele mele, din nou.
Isi pozitioneaza capul pe pieptul meu si mainile in jurul meu.
O imbratisez si eu la randul meu, strans, cat sa nu mai poata pleca de langa mine.
-Stii ca nu fug, nu?spune ea razand usor.
-Stiu, spun eu sarutandu-i fruntea. Dar mi-a fost dor de asta.
-Si mie..spune ea uitandu-se catre biroul ce era poziționat in fata patului, doar ca sa nu se uite la mine.
Imi scapa un chicot. E asa draguta..
-Ti-a lipsit asta..?o intreb eu incercand sa par nedumerit, insa fericirea se citea in tonul vocii mele.
-Da..spune ea inca uitandu-se spre birou.
-Uite-te la mine..spun eu putina tristețe facandu-si aparitia in vocea mea acum.
Ea isi intoarce capul spre mine, uitandu-se la mine cu ochi de copil.
Ma innebuneste fata asta..
-Oricat as incerca sa te urăsc, sa te uit, nu pot..Chiar si dupa cate ai facut..nu pot..mi-ai luat mintile si inima, singurul meu gand permanent esti tu. Orice vad, fac, aud sau simt imi aduce aminte de tine..
Cuvintele ei m-au socat..chiar asa de mult ma iubeste..?
-Tu..ma mai iubesti?
-Nu..e doar atasamentul fata de un bun prieten.