Capitolul 17

60 5 8
                                    

Min-Hee Pov.
Zilele treceau, iar Hoseok era tot mai fericit, in timp ce eu muream putin cate putin.
Nu-l voiam pe Hoseok, ci pe Namjoon. Dar dupa cate am zis eu si dupa cate a facut el, nu se merita sa mai incercam. Poate ca o sa ajung sa-l iubesc pe Hoseok pana la urma, sau sa tin la el mai mult ca la un prieten.
Acum ma uitam in gol cu fata la tavan, întinsă pe pat.
Hoseok era cu baietii.
Namjoon nu era cu ei.
I-am scris.
Nu mi-a răspuns.
L-am sunat.
Mi-a inchis.
Am facut asta cateva zile, pana cand mi-am pierdut speranta.
Eram tot mai tristă, in pragul depresiei chiar.
Hoseok incerca sa ma inveseleasca.
Nu-i iesea.
Se intrista.
A început sa iasa mai mult cu baietii.
S-a racit fata de mine.
Am început sa-i dau afectiune.
El se purta tot mai rece.
Intr-o seara a venit beat.
M-a batut.
Mi-am luat hainele si am plecat.
Mergeam plangand pe strazi, si deodata vad o lumina apropiindu-se.
Mi-am inchis ochii, find gata sa las masina sa ma loveasca, dar aceasta s-a oprit.
Din ea a coborat Namjoon.
-Ce faci pe strada la ora asta? Cine te-a batut? De ce nu te-ai ferit daca ai vazut ca vin fix spre tine?
-Are rost..?
-Yah, Blake. Zi-mi ce ai.
Asa am ajuns sa-i spun toata povestea.
-Daca vrei poti sa stai cu mine un timp. Pana iti gasesti unde sa stai.
Am dat din cap afirmativ.
Nu mai aveam putere sa fac nimic.
Imi era greu si sa respir.
Stiu ca Hobi ma va cauta, dar nu-mi pasa.
Asta a fost o opurtunitate sa-l las fara sa-l ranesc.
Stiu ca nu e bine ca ma duc acum cu Joon, dar sufletul meu nu mai indura atata suferinta.

Mr. Playboy /K. NJ(Rom) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum