Ava Morgan
Cand eram mică obijnuiam să stau la mine în cameră mai tot timpul. Desenam și ascultam muzică la casetofonul vechi primit de la bunica. Mama își făcea griji pentru mine ,am și fost la psiholog câteva luni. Am avut o singură prietenă ,care era muza mea. O fată cu piele creolină și ochi verzi. Iubeam să o desenez,mă inspira. Când aveam 12 ani ,aceasta a murit împreună cu mama ei într-un accident de mașină. Nu am mai desenat 2 ani și simțeam că îmi lipsește ceva,o parte din mine.
Prima dată am dat vina pe micuța Alexandra,care mă lăsase singură,după am realizat că îmi lipsea să țin creionul în mână și cel mai mult îmi lipsea satisfacția pe care o simțeam după fiecare desen. Așa că am început să desenez iar.
La un moment dat,mama a realizat că nu aveam o problemă,ci făceam ce iubeam cel mai mult. Așa că si-a cheltuit întreg salariul pe diferite materiale care îmi erau necesare.
De ce vreau să aplic la această facultate?
Păi întrebarea aceasta este foarte simplă,nu mă văd în alt loc.
Asta este tot ce vreau să fac în viața mea și tot ce mă văd făcând.
Cine m-a inspirat?
Pot spune că tatăl meu. El iubea desenul ,chiar și în casă aveam puse pe pereți niște tablouri făcute de el. Mereu când venea cineva la noi în casă îi admira munca.
Asta îmi doresc și eu. Să îmi admire cineva munca,să pot inspira pe cineva sau măcar să-i aduc un zâmbet pe buze.
În final vreau să vă mulțumesc că ați citit scrisoarea mea și vă urez o zi bună"
Septembrie 2019
CITEȘTI
Alergăm prin ploaie
General FictionNe editată * Șapte caractere diferite sunt aduse la un loc pentru a forma o echipă de elită a facultății de arte din Londra. Șapte povești dureroase de viață încearcă să își găsească pacea una alături de cealaltă. La fiecare pas este cat...
