Alergăm prin ploaie

putem fi prieteni

Alex

-Gata nu mai țipa,îi spun fratelui meu Dean la telefon.

Mai bine rămâneam cu ei acasă și evitam tot dezastrul ăsta.

Am fost egoist că i-am lăsat acolo și abia că pot pune capul jos pe pernă noaptea gandindu-mă la frații mei care au rămas singuri.

Le-am promis că voi munci și că îi voi lua cu mine, că îi voi scăpa din coșmarul ăla.

- Nu mai pot ,spune Dean pe un ton scăzut.

Dean are șaisprezece ani,copilăria lui s-a încheiat de mult, iar acum că eu am plecat,el este cel care are grijă de frații noștri.

- A fost la Ashy la școală și era mort de beat și l-au dat afară. A sunat învățătoarea poliția și urmează să vină protecția copilului acasă.

Începe să plângă și simt cum îmi plesnește o venă. Nu suport să îl aud suferind.

- Am vorbit cu mătușa Alissa la telefon și a zis că o să vină mâine ea după voi.

Sunt mai ușurat de când am vorbit cu ea. Este sora mamei și mereu ne-a iubit.

- Vorbești serios? Pot auzi entuziasmul din vocea lui.

-Da! Să vă pregătiți haine și cărțile pentru școală. Aveti grijă să nu vă vadă când vă pregătiți.

Sunt sigură că va ieși circ,dar Alissa a spus că îl pune și la pământ dacă este nevoie și că trebuia să-i zic deapre problema asta mai devreme.

Ne ar fi acceptat să trăim în coșmarul ăla atâția ani. Mi-a fost frică să nu mă despartă de frații mei .

Ei sunt tot ce am și nu aș rezista să știu că ei sunt separați.

Alissa știa că tata se apucase de băutură,dar nu știa că e și agresiv.

- Bine vorbim,cred că a venit acasă,spune și nu apuc să-i mai spun ceva că îmi închide.

Las telefonul de la ureche și abia acum realizez că plouă cu găleata .

Văd o siluetă cum aleargă spre adăpost și îmi dau seama că este Ava.

Sunt aproape de dormitoare ,dar totuși dacă ies de aici mă voi udă leoarcă.

Ajunge lângă mine și își dă cartea pe care o ținea deasupra capului,jos.

- Bună,spune și se uită la mine. Nu știu dacă mă mai ți minte...

Începe ea să spună dar o întrerup. Ne-am cunoscut acum o zi. E imposibil să uiți pe cineva într-un timp atât de scurt.

-Te țin minte,ne-am cunoscut ieri,spun și aceastaîmi zâmbește.

Nu prea am apucat să vorbesc cu ea seara trecută . De fapt nu prea am putut vorbi cu nimeni seara trecută.

Sabrina a stat prinsă de mine ca o lipitoare toată noaptea,iar când cineva încerca să-mi spună ceva se baga ea peste.

- Ești bine? Întreabă ea din senin.

Se vede că nu mă simt bine?

- Da,spun și nu mă uit la ea.

- Îți sângerează pumnul,spune și arată cu degetul spre pumnul meu sfărîmat.

Nici nu am realizat. Am fost atât de nervos încât am lovit peretele de câteva ori și mi-am distrus pumnul.

-A,asta a fost un accident.

Mă uit la ea și îmi pot da seama foarte ușor că nu mă crede,dar a lăsat-o baltă.

- Nu ți-a spus nimeni că trebuie să ai o umbrelă mereu cu tine?

E bine că știu să dau sfaturile astea,când eu mi-am uitat umbrela în cameră astăzi.

- Nu mi-a prezentat nimeni ghidul de supraviețuire ,spune și îi zâmbesc.

- Cum ți se pare aici?

Încerc să fac puțină conversatia pentru că nu vreau să stăm aici într-o liniște stânjenitoare.

- Îmi place. Îmi e puțin greu să mă adaptez unui oraș nou,dar momentan nu am probleme.

Văd cu se joacă cu mâinile în poală,probabil un tic nervos.

-Orice ar fi,să ști că nu se merită să îți faci rău singur.

Mă uit la ea și nu îmi vine să cred ce aud. Crede că mă mutilez ? A fost un accident.

- Eu....Nu apuc să spun ce voiam că o aud vorbind iar.

- Nu e nevoie să îmi explici nimic,spune pe un ton slab. Cand,ăm ,după ce tata a murit,eu,ăm,obijnuiam să mă rănesc.

Spune și își ridică mâneca bluzei. Mă întorc către ea și îi iau încheietura în mănă.

Se pot observa foarte ușor cicatrice lăsate de tăieturi. Trădez cu degetul arătător peste una din tăieturi și o simt tresărind.

Puteam să jur că este o fetiță răsfățată, venită dintr-o familie fericită și perfectă.

Fiecare are o poveste despre care noi nu știm, iar eu am gresit când i-am pus o etichetă fără să o cunosc.

- Îmi pare rău,spun și îmi ridic privirea către ea.

O văd cum își șterge repede o lacrimă și își trage mâna, acoperind încheieturile iar.

- Și la mine tot despre tata e,încep eu să îi povestesc ,iar ea mă privește fix. Are probleme mari cu alcoolul.

Dă înțelegătoare din cap și mă prinde de mână. Mă mângâie ușor și mă privește fix.

- Îmi pare rău,dacă te pot ajuta cu ceva să-mi spui.

Dau din cap și îi zâmbesc.

-Putem fi prieteni de suferință,spune și mă pufnește râsul.

Prieteni de suferință? Am mai avut prietene cu beneficii ,dar de suferință niciodată.

Dau din cap afirmativ și îi fac semn să bată pumnul cu mine.

Îmi lovește ușor pumnul și o bufneste râsul.

-Ăm, eu ar trebui să plec,sunt udă leoarcă și s-a oprit ploaia,spune și își dă o șuvită de păr după ureche.

- Bine,ne mai vedem.

Mă așteptam să plece ,dar se apleacă către mine și îmi dă o îmbrățișare strânsă.

O îmbrățișez înapoi și trebuie să recunosc că asta se simte drăguț.