Alergăm prin ploaie

nu te mai vreau

Aurora

         Astăzi,chiar dacă nu am intrat cu adevărat în materia de anul acesta,a fost o zi obositoare.

         Sunt fericită că momentan sunt singură în cameră.

      Carla e plecată la ceva cafenea cu noul ei iubit și după cum o  cunosc eu pe ea,nu se întoarce în seara asta.

      M-am descălțat și m-am întins în pat,pentru că mă dor picioarele de mor.

    Nu mai port niciodată tocuri la cursuri. Au fost un chin în plus.

     În minte mi-au venit toată ziua scenele de seara trecută și mă fac să zâmbesc încontinuu.

    După ce am ajuns aseară în cameră,nu am dormit câteva ore bune.

    M-am gândit la fiecare secundă pe care am petrecut-o cu Kio.

     Chiar dacă abia l-am cunoscut, m-a făcut să mă simt mai bine decât oricare fost iubit de-al meu.

    M-a făcut să râd și nu m-a presat să-i spun ce am ,chiar dacă am ales să o fac și cel mai important, m-a sărutat de m-a luat amețeala.

Eram toată gelatină și când mă gândesc la asta începe să-mi bată inima că o nebună.

     A stat acolo în liniște cu mine cateva minute. Fără să îmi spună un cuvânt. Ca nu cumva vorbele să mă rănească și mai rău.

    Câteva bătăi disperate se aud în ușă și mă trezesc la realitate.

     Probabil Carla și-a uitat cheile acasă,dar nu mă așteptam să se întoarcă atât de devreme.

    Deschid ușa și îmi pică fața când îl văd pe Noah în ușă.

    Are în mână un trandafir roșu și pe față un zâmbet tâmp.

    - Ce cauți aici?

    Întreb  direct pentru că nu vreau să mă mai lungesc cu el la vorbă.  Nici când eram într-o relație cu el nu făcea gesturi drăguțe.

    Să-mi aducă flori sau să mă scoată la o întâlnire drăguță. Mereu mergeam împreună la petrecerile de la frăție, el se făcea praf din prima oră ,iar eu trebuia să-l car până la camera lui.

    - Nu îți  era dor de mine,iubito?

    Mi se face greață când îi aud apelativul. Acum o zi mă amenința, iar acum sunt iubita lui.

   - Lasă vrăjeala ,Noah. Spune ce vrei,îi tăi eu macaroana.

    Probabil se aștepta să leșin toată când l-am văzut,dar nu mai poate face nimic pentru a-mi recăpăta respectul.

      - Vreau să vorbim,spune și trece pe lângă mine.

    Nici măcar  nu a întrebat dacă poate intra sau dacă eu vreau să vorbesc cu el.

       - Mai avem ceva de vorbit?

     Vreau să se audă iritarea din vocea mea,mai ales că e un mare dobitoc și vreau să se simtă caunul.

    - Normal iubito,vreau să ne mai dăm o șansă,spune și se uită pe fereastră.

     Mă pufnește râsul. Se ne mai dăm o șansă? Aș  fi  nebună să mai împac cu el ,după felul în care s-a comportat cu mine.

     -Te-a văzut Miley cum ieșeai din sala de dans cu un boboc,spune și mă uit la el șocată.

      Mă și urmărește? Dumnezeule,în ce m-am băgat? 

     - Și ?

     M-a lăsat efectiv fără cuvinte. Cum să răspund la asta?

     -Credeam că am discutat ceva noi doi,îmi spune și se apropie de mine.

     E nervos și nu îi înțeleg reacția.  Când eram într-o relație abia că îmi răspundea la mesaje,acum știe și cu cine umblu.

      - Ce vrei? Îl mai întreb odată, așteptând să treacă odată la subiect.

     - Uite care e treaba ,se poziționează în fața mea și își pune  mâinile pe obrajii mei. Noi doi am vorbit ceva și nu-mi place când se trece peste ce spun .

    Îmi vine să vomit când îl văd. Ce om de nimic,crede că  i se cuvine totul.

    De parcă eu aș fi un obiect de care el se poate folosi când are nevoie.

        Mă prinde de gât și mă trage mai aproape de el. Mă presează de el și își apasă buzele peste ale mele.

       Nu îi răspund la sărut,prefer să stau acolo ca o stană de piatră. Oricum deja mi s-a făcut rău.

       Se retrage brusc  și mă strânge de gât ușor.

      - Fi cuminte și fă ce îți zi,spune și își mărește strânsoarea.

    Îmi pun mâinile peste ale lui și încep să respir greu  A înebunit de tot?

    -O bine,spun și strânsoarea lui de mai domolește,dar nu îmi dă drumul de tot.

      - Vreau să îți dai rochia asta jos,acum. Se uită la mine și fac ce îmi spune.

      Îmi e frică de el,se uită la mine de parcă nici nu aș fi acolo.

    Îmi dă drumul la gât și mă sărută iar. Un sărut apăsat,care mă rupe în sute de bucăți.

   Mă întind pe pat ,iar el deasupra mea,peste câteva minute își termină treaba cu mine.

      Fără pic de milă mă lasă acolo și se îndreaptă către ușă.

      - Sper că ne-am înțeles ,spune peste umăr,nici măcar nu se întoarce către mine.

       După ce a ieșit din cameră,am dat drumul lacrimilor să curgă,simțind că m-am spart în sute de bucăți.

     Mă duc către oglindă,iar când privirea îmi cade peste urmele de pe gâtul meu,lacrimile încep să curgă șiroaie.

    Trebuie să fac un duș. Nu vreau să mai simt mirosul lui oribil pe mine.

    Îmi iau câteva haine din dulap și când vreau să ies ,mă ciocnesc de Carla în ușă.

     Mă privește îngrijorată și intră în cameră.

     - Dumnezeule,ce ai pățit? Spune și îmi ridică bărbia,observând urme evidente de pe gâtul meu.

     -Noah,spun dar nu reușesc să continui ce voiam să spun ,izbucnesc în plâns și îi simt mâna cum mă trage într-o îmbrățișare, sinceră.

       Reușesc să îi spun ce s-a întâmplat,printre suspine și mă uit la ea cum îi curg câteva lacrimi pe obraz.

      - Dumnezeule, ce animal,spune și își șterge obrajii cu mâneca bluzei . Trebuie să spunem cuiva.

     Dau negativ din cap. Îmi este frică că vă posta pozele alea cu mine,iar dacă face asta ,viața mea e terminată.  Încep să îi povestesc și despre amenințările lui.

     - Voi găsi o soluție.  Mă duc să fac un duș ,îi spun și merg direct la baie.

    Când mă întorc așternuturile patului meu sunt schimbate ,iar în noaptea aia Carla doarme cu mine.