Alergăm prin ploaie

Nu mai beau niciodată

Ava

*media-profesor Jones*

    Au trecut aproximativ 10 runde ,iar eu am putut răspunde la maxim 2 întrebări. 

      Mattia chiar se pricepe să te tragă de limbă și să te facă să te simți inconfortabil.

     -Oh haide,nu ai cum să mai fi virgină la nouăsprezece ani,spune și își sprijină capul într-o mână.

     - Am băut,deci nu trebuie să-ți răspund la întrebare,îi spun și îl văd le Alex cum zâmbește scurt.

    Cred că e prima dată pe seara asta ,când îl văd zâmbind.

       De la "mai ești virgină, care e cel mai murdar lucru pe care l-ai facut" ,Mattia a reușit să mă calce pe nervi.

     Am preferat să beau ,în loc să răspund la întrebările astea.

      Consider că nu trebuie să știe toată lumea chestiile mele intime,mai ales că îi cunosc doar de câteva ore și oricât de prietenoși ar fi ,tot niște străini rămân .

     Recunosc că sunt puțin amețită,dar nu este atât de rău pe cât aș fi crezut.

    -Căcat,spun cu voce tare atunci când îmi caut prin toate buzunarele telefonul,dar nu îl găsesc.

    -Cred că mi-am uitat telefonul la petrecere,le spun și mă ridic în picioare.

     -Ai nevoie de ajutor să-l cauți? mă întreabă Abana,dar nu vreau să-i stric seara și să o pun să caute cu mine.

     -Stai linistită,mă duc să îl caut singură.  Mă descurc.

    -Ești sigură?mă întreabă și Suky,iar după fața ei,pare mai amețită decât mine.

     Dau afirmativ din cap și mă duc către sala în care s-a ținut petrecerea.

     Sper că nu l-a luat nimeni. Oricum am un model destul de vechi, deci probabil nu mulți ar fi interesați să-mi ia mie vechitura

      Doar ca în el am toate contactele și momentan nu îmi permit să-mi iau altul.

      Ajunsă în sala îm care s-a organizat petrecere , observ că mai sunt prezenți câțiva elevi și profesorii ,care probabil așteaptă să plece acasă.

    Încep să caut rapid pe masă și pe scaune,dar nu îmi văd mobilul pe nicăieri.

    -Te pot ajuta?o voce masculină se aude în spatele meu ,mă face să tresar.

       Îmi îndrept atenție către persoana care tocmai a vorbit cu mine și aproape mă înec cu salivă când îl văd pe profesorul Jones în spatele meu.

     Pot spune că are o prezență impunătoare și că te face să îl observi într-o  încăpere plină cu persoane.

     Mamă ce ochi frumoși are.

    Mă ia amețeala și îmi vine să vomit.  Despre ce vorbeam?

    A da,proful e sexy.

   -Pardon? Întreb pentru că am uitat ce a spus.

     -Sunteți cumva beată, domnișoară?

      Hm,îmi place când îmi spune domnișoară, plus că are gropițe.

       -Eu,ă,eu nu sunt. Dumneata ești?

       Dumneata ? Tocmai i-am spus DUMNEATA?

     Ce-i greșit cu mine?

     Își mișcă puțin capul și se uită pe lângă mine.

    -Ce faci aici?

     Bine că a schimbat subiectul. Ce fac aici?
A da telefonul,caut telefonul.

     -Ăm,eu,tocmai,ăm,cautam telefonul.

     Am accentuat prost fraza,dar cred că a înțeles.

     -Ți-ai pierdut telefonul?

     Mă întreabă ,probabil nu prea a înțeles ce am vrut să spun.

      E profesor de literatură,dacă îl înțelege pe Shakespeare ,mă poate înțelege și pe mine, după ce am băut câteva pahare.

      Dau din cap afirmativ și mă întorc cu spatele la el pentru a-mi cauta din nou telefonul.

      Mă aplec și mă lovesc de el. Se dă repede un pas în spate și prefer să ignor ce s-a întâmplat.

     -Ăm,cred că ar trebui să te duci să dormi puțin,imi spune el.

     Nu apuc să îi răspund, pentru că își continuă ideea:

      -Mă voi uita eu în jur după el  și ți-l voi da la clasă.

       - Nu pot,domnule. Nu am altul,iar dacă mă sună mama și nu îi răspund...

       Nu apuc să îi răspund pentru că mă întrerupe

      -Îi spui că te-ai îmbătat în campus și că ți-ai pierdut telefonul?mă întreabă  ironic.

      -Prefer să trăiesc ,domnule,răspund și eu la fel de ironic.

     -Știi că nu este voie cu alcool în campus? mă întreabă ,de data asta pe un ton serios.

     -Îmi pare rau,domnule. Vă rog să nu îi spuneți directorului. Tocmai mi-am făcut niște prieteni și ne-am jucat un joc,adevăr sau adevăr,este foarte stupid sincer și dacă nu voiai să răspunzi la întrebări trebuia să bei. A trebuit să evit multe întrebări,pentru că toate erau despre sex.Copii ăștia nu mai asta sex  în cap. Va rog să mă iertați, nu voi mai bea,e prima și ultima dată...

     Îi spun eu pe nerăsuflate,de parcă am intrat în priză sau de parcă a apăsat un buton șim-am activat, iar acesta mă întrerupe, probabil observând că abia mai respir,la cât de repede am vorbit.

   -Prea multe detalii,spune el și îl pufnește râsul.

     Râde de mine?

      Mi se scurge efectiv toată viața din mine când realizez ce tocmai i-am spus profesorului meu de literatură.

     -Hai să-ți căutăm telefonul,dar încearcă să stai în două picioare,te rog,îmi  spune el și trece pe lângă mine.

     Sunt ușurată că a ales să nu mă raporteze pentru faptul că sunt beată.

     Dacă ar aflat mama,ar lua primul avion spre Londra și m-ar bate cu papucul până ar ieși toată băutura din mine.

    -L-am gasit, țip și flutur telefonul prin fața lui.

    -Perfect. Te descurci să mergi în camera ta,singura?

     -Vreți să veniți în camera mea?

     După ce rostesc întrebarea,regret automat.

     Îl văd cum mărește ochii și probabil că nu se aștepta ca eu să interpretez faptul că el este politicos,în felul ăsta. Sunt o proastă.

      E atât de ușor să gândești câteodată, Ava. Ar trebui să mai încerc.

    -Mă scuzati,încep să gesticulz din mâini , ca o nebună . Nu asta am vrut să spun.

    -Am înțeles.  Probabil te descurci.

     Spune el Și îmi zâmbește jenat.

     -Da,normal. Mulțumesc,spun și plec rapid de lângă el.

     Felicitări Ava,esti cea mai mare tâmpită.