Alergăm prin ploaie

CAPITOLUL 9

Aurora

    De mâine vor începe orele,așa că azi se organizează o petrecere,un fel de ultima zi de vară.

    Înainte să înceapă tot stresul și înainte să iasă artiștii din toți.

   -Roșu sau roz?

    O aud pe Carla,care mă scoate din gândurile mele.

    -Roșu te  face sexy și misterioasă,iar rozul te face imatură  și disponibilă,îi spun și îmi întorc atenția către oglindă.

    Îmi mai verific odată machiajul și mă îndrept către dulap,pentru a alege cu ce să mă îmbrac.

   -Am înțeles,spune și bagă rochia roz înapoi în dulap.

   "Ai auzit că avem un nou profesor de literatură?

    Se aude încarnarea în vocea ei și mă uit la ea derutată.

    Nu  înțeleg entuziasmul ei. Fostul profesor  de literatură avea peste 60 de ani,și adormea în timpul examenului. Era perfect.

   -E foarte,foarte,foarte sexy,îmi spune și își îndreaptă telefonul către mine.

    Ok,avea dreptate,doar că mi se pare ciudat să te uiți în felul ăsta la un profesor.

   -Apropo,mă scoate ea din transă

    -Am auzit că Noah și Mara,vor fi la petrecere,spune și îmi ia telefonul din mână.

   -Treaba lor.

     Vreau să par indiferentă,dar adevărul este că mă deranjează foarte tare faptul că urâta aia de Mara va fi acolo cu  Noah al meu.

   Mă rog acum nu mai e al meu,dar a fost și a îndrăznit după o săptămână să își facă altă relație.

   -Mă refer,împreună...

    Am înțeles de prima dată ,nu trebuie să îmi mai repeți de zece ori.

    Am dat din cap și m-am întors către dulap.

    Trebuia să arăt trăsnet în seara asta,vreau să-i arăt fraierului ce a pierdut.

   Am ales o rochie crem , strângă,cu bretele subțiri și niște sandale asortate.

    Anul ăsta va fi mai bun. Fără băieți toxici și sper eu că voi avea rezultate mai bune.

     Abia am trecut anul trecut,iar anul acesta am promis multor persoane că mă voi schimba.

     M-am milogit pe la toți profesorii să îmi mai dea o șansă și nu vreau ca anul ăsta să fie la fel.

ALEX

   -Puteam să jur că e lesbiană,îmi spune Mattia după ce o vede pe Dorothy trecând pe lângă noi.

    De fapt, ăsta nu e numele ei,doar că așa i-a rămas porecla,după ce anul trecut purta în fiecare zi,niște pantofi roșii  de lac.

   Mattia i-a  pus porecla asta după ce i-a  refuzat de patru ori invitația la film.

   -Doar pentru că te-a refuzat pe tine,nu înseamnă că îi plac fetele,îi spun și mă pufnește râsul.

    Îl știu de anul trecut pe Mattia.

     Ne-a unit faptul că împărțim camera de cămin.

     E un tip de treabă,prea energic și nebun pentru gustul meu,dar cumva am reușit să ne găsim puncte comune.

    -Înseamnă că e oarbă,săraca de ea,spune și mă pufnește și mai tare râsul.

    Printre lucrurile pe care le admir la el,încrederea în sine este pe primul loc.

     Nimeni nu îl poate detrona niciodată și știe să răsucească cuvintele,tot în avantajul lui iese.

   -Vi la petrecere azi?
  
    Spune și pare mai mult decât entuziasmat de petrecerea asta.

     Am si uitat de ea. Nu sunt un tip petrecăreț ,dar nu sunt nici contra petrecerilor.

   -Habar n-am, îi spun și ridic din umeri.

     -Oh haide. E singura petrecere la care nu ai nici-o scuză să nu mergi. Cursurile nu au început încă,deci nu trebuie să  studiezi la nimic,plus de asta vor fi toate boboacele acolo,spune și gesticulează dramatic.

   Dacă nu aș ști că e pianist ,aș putea să jur că e actor. Este foarte expresiv și dramatic.

    -Și dacă vin boboace,ce? Plus că m-am apucat de scris scenariul pentru scanata de început de an și am vorbit cu noul profesor de literatură,mi-a spus că trebuie să fie gata în maxim două săptămâni.

     Începe să caște zgomotos și își ridică în sus mâinile,mimând faptul că aproape a adormit lângă mine.

    -De ce trebuie să fie atât de greu cu tine? Mergem,stăm câteva ore,dacă e plictisitoare,mergem acasă și scri rahatul ăla de scenetă,spune și se uită plictisit la mine.

   -Nu e un rahat. E foarte important pentru mine și trebuie să arăt profesionalism,dacă vreau să fiu luat în serios. Totuși,voi veni câteva ore la petrecerea aia tâmpită

    Începe să țopăie că un nebun și îi cade privirea către Abana și o tipă roșcată.

   -N-ai trecut peste ,îi spun și îl apuc de umăr.

    -Ba da,normal că am trecut peste. Sunt tare ca piatra,spune și îmi face cu ochiul.