Alergăm prin ploaie

Prima dată într-un bar?

Ava

    -Nu vreau să merg,îi spun Abanei,a cincea oară pe ziua de azi.

     - Nu ai de unde să știi dacă îți va plăcea. Nu ai mai fost niciodată la o petrecere la frăție,spune și se așează pe patul meu.

    Nu am nevoie să știu foarte multe lucruri. Din ce am auzit este vorba depre droguri și alcool,iar pe mine nu mă fascinează nici una dintre cele două.

    -Știu că nu îmi va plăcea.

   - Atunci hai să mergem la 'The rock' ,e un local foarte drăguț și le putem chema pe Suky și Sabrina.

    Așteaptă răspunsul meu cu un zâmbet gigantic pe față și cu degetul mare ridicat.

    - Bine,mă dau bătută.

    Începe să bată fericită din palme și eu nu pot decât să mă amuz pe seama ei.

    -Au spus că se bagă, spune ea după câteva minute.

    Mă bucur că mă înțeleg cu Abana atât de bine și că face adaptarea mea aici mult mai ușoară.

    E o fată foarte de treabă și sociabilă. Foarte diferită față de mine totuși.

     Are încredere în ea și este foarte bătăioasa. Mie îmi place să stau în colțișorul meu ,fără să atrag atenția.

     -Deci eu nu mai înțeleg nimic,spune ea și oftează.

    Mă uit confuză la ea ,pentru că nu înțeleg la ce se referă.

    - Au trecut patru zile și nu mi-a dat nici-un semn,spune ea și lasă telefonul să cadă în pat.

    Îmi dau seama repede că este vorba despre Mattia. Mi-a povestit că acum câteva zile s-a văzut cu el.

   -Poate ar trebui să faci și tu pe indiferenta cu el.

    Ce mi-a povestit până acum ,mereu se duce la el când o cheamă. Mereu își face timp pentru el,nu contează ora sau dacă are alte planuri în ziua aia.

   -Încerc,dar nu mă pot abține.

  Își pune perna pe față și începe să țipe în ea.

   Îmi pare rău că nu este tratată așa cum merită. Ține mult la el,iar el o tratează cu indiferență.

   Se ridică brusc din pat și începe să scoată haine din dulap ,aducând mare parte dintre ele pe pat.

   - Ce faci?

  O întreb și prind o bluză de-ale ei cu fața.

      -Doar nu voi sta să plâng ,spune și îmi aruncă o scurtă privire.

       Zâmbesc și încep să iau la rând hainele aruncate de ea . Sunt toate colorate ,strânse pe corp și multe fuste scurte.

       -Tu cu ce te îmbraci?

     Ridic capul către ea și o văd băgată cu totul în dulap.

    -O pereche de pantaloni și un tricou,ridic din umeri și se întoarce șocată către mine.

    - Poftim ? Folosește cea mai dramatică voce pe care am auzit-o în viața mea.

    Ce să-i răspund? Eu de obicei mă îmbrac confortabil.