Medalionul dragostei

Capitolul 21

Adam

Am pierdut tot

Conduc pe străzi ca un nebun, privirea îmi e încețoșată din cauza lacrimilor ce îmi curge pe obraji. Afara a început sa ploua și sunt nevoit sa opresc ca nu mai pot conduce. Strâng cu mâinile de volan și scot un țipăt de durere cât pot eu de tare! Durerea asta a mea nu e fizica ci interioara. Am dezamăgit pe toată lumea, Tata are dreptate sunt un gunoi. Un om de nimic, am avut tot ce mi-am dorit dar nu am apreciat și am vrut mai mult iar acum am pierdut tot. Pe Aria am gonit-o fără pic de mila și de sentimente, iar acum mi-am pierdut familia. Văd și acum fata lui tata dezamăgită și plina de durere.

Ies din mașină în ploaie și ma uit la cer cum se luminează în îndepărtare. Trebuia sa mor asa nu mai dezamăgesc pe nimeni, nu mai făceam sa sufere pe nimeni. Cum e omul în viata, face tot ce ii sta în putere sa strângă bani, sa aibă cât mai mult, dar la ce folos? Mie la ce îmi folosesc ca am bani, și casa? La nimic. Am o casa care e goala pana acum câteva luni am avut tot ce trebuia dar ca un om de nimic ce sunt ia-m dat cu piciorul la noroc la singura femeie care inima mea o vrea. Dar nu am vrut sa o ascult eram prea plin de mine sa o ascult și acum am pierdut-o pentru totdeauna.

—De ce nu mai luat la tine s-au ma trimite-ai în iad dacă nu ma vroiai la tine. Stiuuu! Tu ai vrut să-mi arăți ca calea ce am luat-o eu nu e buna Barbosule! Mă lași să plătesc pentru tot ce am făcut, Vorbesc cu fata în sus și stropi mari de ploaie se lovesc puternic de fata mea.

—Dacă într-adevăr  exiști fă o minune și scoate-mi-o în cale vreau sa îmi repar greșeala vreau să îi spun ce înseamnă ea pentru mine. Ajută-mă sa o iau pe o cale mai dreapta. Strig la cerul întunecos și din când în când se luminează și scoate un tunet. Vremea asta îmi aduce aminte de ea.

—Ooo! nu te supăra asa că ei nu ii place când înfurii natura! Eu trebuia să o iau în brate, să o liniștesc, să-i spun ca e doar o ploaie. Dar acum de unde sa o iau arată-mi-o tu hai că te lauda lumea ca ești atotputernic!

Îmi aduc și acum aminte clipele când o luam în brate și o sărutam, cât de   împlinit ma simțeam! Ma pun jos lângă mașină, nu condeaza ca afara ploua cu găleata, contează sa ma descarc eu să mă gândesc cum să îl fac pe tata să aibă din nou încredere în mine.

Dar lucrurile nu vor rămâne asa ma voi răzbuna, pe persoana care i-a spus tatei cu ce ma-m ocupat ca nu i-a zis ca eu de aproape un an ma-m retras i-a zis ca încă fac trafic de droguri și persoane. Cea ce nu e adevărat.

Stau în acel loc pana se oprește ploaia, iar eu sunt tot ud din cap pana in picioare. Ma simt gol, ma simt a nimănui simt ca clacez, Eu tot timpul am fost pe picioarele mele când am avut o problema ma-m ridicat singur dar din păcate acum simt ca tot ce fac,fac mai mult rău decât bine.

Nici nu vreau sa știu cât de dezamăgită v-a fi mama și bunica, apoi frați mei, se spune ca eu sunt mai mare și trebuie sa le dau un exemplu, dar ce exemplu sa le dau eu ca sunt un distrus, un distrus ce distruge tot ce e bun și frumos.

Urc în mașină asa ud cum sunt spre apartament, conduc asa de tare ca în cinci minute ajung, nu ma mai interesează ca carosabilul e ud și e pericol sa fac un accident. Mor și asta e scap lumea de un traficant ordinar și un om de nimic ce sunt. Nimeni nu cred ca ar plânge după asa om.

Intru în apartament și ma duc direct în dus, dau drumul la apa calda, ma dezbrac și întru sub apa calda sa îmi încălzească trupul.