Medalionul dragostei

Capitolul 27

Adam

Ultima șansă

După o luna

Stau în încăperea asta de mai bine de o luna. De Aria nu mai știu nimic și asta ma omoară încetul cu încetul, pana acum speram ca voi ieși repede dar de azi cred ca voi putrezi în pușcărie.

Cuvintele avocatului parca îmi suna în cap non stop și nu îmi da pace.

Îmi pare rău domnul Wiliams dar polițiști v-au găsit ca tineați și la atelier droguri asta a confirmat și angajati dumneavoastră și au recunoscut ca vindea droguri pentru dumneavoastra.

Evectiv mi-sa luat și ultima speranța, și ultima șansă de scăpare. Am încercat sa le spun ca sunt nevinovat dar cum sa ma creadă când ei au găsit cantități mari de droguri la mine acasă și la atelier.

Peste trei zile am procesul și atunci îmi voi afla pedeapsa, nu era de ajuns ca Antonio a împrăștiat drogurile la atelier și  acasa, mai mi-a făcut si angajați sa fie în potriva mea și curvele lui sa declare ca eu le-am ținut sechestrate și batjocorite.

Îmi vine sa ma dau cu capul de pereți la cât de prost am fost. în loc să mă duc să-l denunț pe Antonio la poliție eu ce am făcut? Am stat sa ma sape el pe la spate și sa fac eu în locul lui pedeapsa care trebuie sa o facă el pentru faptele lui.

Gândul ca nu pot sa o mai am pe Aria la pieptul meu ma omoară încet, eu sunt închis și ea poate fi în pericol, mai ales ca Amalia e mână în mână cu Antonio. Gândul asta ca poate păți ceva ma termina psihic.

Stau de o luna închis pe arest și îmi aștept condamnarea știu ca voi avea de stat mulți ani după gratii și asta ma face câteodată să-mi iau viata. Câteodată viața asta e prea curvă cu noi oamenii când crezi ca îți e bine atunci te lovește și de dărâmă de nu mai poți sa te ridici!

Cât de prost am putut sa fiu în viata asta! În loc sa ma bucur cât am avut-o pe Aria lângă mine am gonit-o și ma-m ascuns în munca. În loc sa ma duc mai des la părinți mei sa ma bucur de ei mi-am petrecut timpul cu fel și fel de oameni care ma-u băgat unde sunt acum.

Nici când mi-a zis Aria sa merg să-i vad nu am ascultat-o am plecat ca un laș și mi-am înecat amarul în băutură în loc sa merg să-i vad pentru ultima data. Mai ales ca pe bunica nu o voi mai vedea vreodată că voi fi închis ani mulți și ea e destul de înaintată în vârstă, și vestea ca eu voi fi închis pentru mulți ani o va baga în pământ mai repede.

După 3 zile procesul

—Inculpatul Wiliams Adam v-a fi condamnat la 20 de ani de închisoare pentru trafic cu droguri și persoane.

Simt ca sala tribunalului se învârte cu mine și îmi tremura tot corpul o vad pe Aria cum e luata de Louis și Alesia ca i sa făcut rău când a auzit la câți ani am fost condamnat. Polițiști ma iau forțat și ma urca în mașină spre penitenciar unde voi fi închis timp de 20 de ani.

As vrea sa cred ca sunt într-un coșmar sa ma trezesc în brațe cu Aria, dar nu e nici un coșmar e realitatea care o trăiesc. O realitate cruda îmi voi petrece cei mai frumoși ani ai tinereți după gratii, voi ieși când voi avea 45 de ani, în care unii au copii mari și sunt căsătoriți, eu abia ies din pușcărie nu am nevasta, nu am copii nu voi mai avea nimic.