Medalionul dragostei

Capitolul 23

Aria

Te iubesc și te vreau în siguranță!

Ma învârt printre mese ca un titirez avem multe comenzi, deoarece au mai adăugat diverse prăjituri în meniu pe lângă cafea, ceai, și fursecuri.

Sunt foarte fericita! Gândul îmi e numai la Adam și la sărutul lui, sunt fericita ca a fost foarte deschis sa îmi povestească viata lui și cu ce s-a ocupat. Nu am fost speriata cand am aflat cu ce s-a ocupat și nu îl judec. Toți facem greșeli și la un moment dat le plătim. Gândul ca el v-a fi închis mă sfâșie pe dinăuntrul. Nu concep viata fără el la distanta, vreau să-l vad în fiecare noapte lângă mine și în fiecare dimineață când ma trezesc.

Ma uit pe agenda și constat ca e ultima comanda și sar în sus de bucurie ca s-a mai terminat o zi de munca, Șeful ma vede și rade de mine. Și el e motivul bucuriei mele ca m-a chemat și m-a felicitat ca datorita mie i-au crescut numărul clienților și ca mulțumire mi-a mărit salariul.

Sunt o fire sociabila și socializez cu toți clienți, le recomand ce fel de cafea sa bea s-au ce fel de prăjituri s-au fursecuri sa consume. Iar din cauza asta lumea apreciază și au recomandat mai departe la cunoștințele lor unde sa vina să-și bea cafeaua. Și asta ma bucura foarte mult.

Plasez și ultima comanda la masa și ma duc în spate să-mi dau sortul jos cu numele cafenelei, Iar apoi ma duc la baia de serviciul, ma spăl pe mâini, fata, îmi prind parul într-o coada de cal și ies sa merg spre casă, casă! ce bine sună când știu ca merg la etajul șase nu mai merg la parter. Am vorbit cu Anabel și s-a bucurat pentru mine ca voi locui cu Adam.

Ajung în fata uși, scot cheile le bag în broască, răsucesc de doua ori și deschid ușa. Îmi e o foame! ca prima data am dat fuga la frigider, dar am rămas cu ochii în el ca e gol are doar doua sticle cu apa plata în el. Am uitat ca Adam nu a mai locuit aici de șase luni și nu a avut cine sa facă cumpărături.

Nu ma mai schimb de haine asa ca dau fuga la supermarket sa fac cumpărături. Intru îmi iau un cărucior și încep sa pun în el pana se umple. La casă îmi dau seama ca eu am pus în carucior dar cum le voi cara pana acasă. Încep sa le împrăștii pe banda și vad ca nu le mai termin de pus pe banda. Într-un sfârșit le pun în plase și vad ca am șase plase pline.Doamna de la casă se uita la mine eu la ea și vad panica în ochii ei, îmi spune cât am de plata și ii scot cardul și plătesc după ce achit suma respira ușurată. Atunci îmi dau seama ca ei ii era frica ca nu am bani sa plătesc.

Un domn drăguț se oferă sa ma ajute și imi ea din plase și mi-le cară pana la lift. Ii mulțumesc mult și el pleacă înapoi ca își lăsa-se soția cu copii în parcare.

Urc pana la etajul șase și ma chinui sa car plasele pana la usa iau câte doua și asa le duc pe toate la usa. Deschid ușa și aud o bubuitura din bucătărie de ma face sa tresar. Car plasele pe hol și încep sa le car în bucatarie pe rand. Dar rămân blocata când îl vad pe Adam cu mana de sânge și Alesia plânge iar Louis e încordat tot.

-Ce se întâmplă aici?

-Ariaaaa! Tipa Alesia și îmi sare direct în brate. Ce ia apucat!?

-Chiar eu, dar ce se întâmplă?

Toți respira usurati parca pana atunci nu au respirat și abia acum poate sa respire.