Medalionul dragostei

Capitolul 18

Adam

Pe cine nu lași sa moara nu te lasă să trăiești.

Ma duc în camera mea unde e Aria, stă în mislocul patului inghemuita, cu privirea în jos o aud suspinând, si îmi dau seama ca plânge. Ma duc lângă ea o simt cum tresare iar apoi îmi sare în brate și plânge în hohote. Ceva parca se rupe în mine când o vad asa și parca simt o arsura în piept.
Ce bine dacă aș putea sa nu mai fiu amnezic sa pot să-mi amintesc ce e ea pentru mine.

-Ți-a făcut ceva gunoiul ala? Spun cu maxilarul inclestat.

Se desprinde ușor de mine cât sa se uite la mine și incremenesc când o vad cum arata. îmi pare rău că nu la-m omorât pe fraier. Aria are fața vânătă ochiul stang e negrul iar pe obraji e urmele palmelor lui mâinile la încheieturi sunt vieții cum a strâns-o.

-Nu, ai venit la timp. Doar ma-m ales cu câteva palme și un pumn.spune suspinând din cauza plânsului.

Îi șterg lacrimile de pe fata iar eu simt cum mă furnică degetele când o ating. Oare de ce simt asa?

Îi fac semn sa se întindă și face imediat ce-i spun apoi ma întind și eu lângă ea. O iau în brate iar ea ajunge cu capul pe pieptul meu și un picior peste ale mele. Adoarme imediat dar în scurt timp începe si tresare o mângâi pe par sa o linistesc.

Nu pot sa îmi amintesc ce e ea pentru mine, habar nu am.
trebuie sa o întreb dar uitându-mă la telefon îmi vine idea să-i scriu lui Louis.

Ce e Aria pentru mine spune-mi sa știu poate îmi amintesc.

Aștept un minut iar apoi vad că se aprinte ecranul telefonului.

Ai un semn Adam, pe piept din nastere, Asa are și Aria.Tu nu o suportai nu o vroiai, o faceai sa sufere, știu ca înainte de accident ia-i zis ca vrei sa încercați sa fi-ți un cuplu dar nu a-ti mai apucat ca s-a produs accidentul.

Ce era între Alberto și Aria? Il întreb după ce citesc ce mi-a scris.

Telefonul îmi suna iar eu îl dau pe mut sa nu audă Aria sa o trezesc o dau un pic depe mine sa pot sa ma dau jos fără sa o trezesc. Intru în sufragerie, ma pun pe canapea și îl sun pe Louis.

-Dormea Aria lângă mine și nu am vrut sa o trezesc. Spun cu vocea răgușit.

-Adam sper ca nu ai făcut vreo prostie nu?

-Nu am făcut nimic dar Aria nu putea dormi Singura în halul care e spun.

-Ce hal? Adam vorbește odata ca ma sperii.

-Nu știu ce s-a întâmplat ca adormisem dar ma-m trezit ca cineva tipa iar apoi m-a striga am zis ca e în capul meu dar tot auzeam zgomote. Am venit în bucătărie și am găsit-o pe Aria pe jos cu hainele rupte de pe ea și Alberto peste ea. Mi-a zis ceva de genul ca o vroia el și ca ea nu l-a vrut m-a vrut pe mine. Spun.

O liniște s-a lăsat și ma uit la telefon sa vad dacă s-a întrerupt apelul, dar încă e pe fir.

-Vin la tine sa vorbim sper ca nemernicul nu i-a făcut nimic nu?