Medalionul dragostei

Capitolul 15

Aria

Îl iubesc!

Ziua asta e ce-a mai grea am trei comenzi și mai îmi face semn la doua mese sa vin. Anabel umbla și ea ca un titirez printre mese, nu știu ce au pățit oameni ăștia de beau atâta cafea!

Pe o parte e bine ca nu am avut timp sa ma gândesc la ce s-a întâmplat aseară cu Adam. Ma-m speriat foarte tare când la-m văzut căzut jos cât e el de mare. Ne-am chinuit eu si Alesia să-l caram în dormitor. Am văzut ca noi avem o legătură speciala dacă unu suferă, suferă și celalalt.

Nu mi-a venit sa cred când mi-a mărturisit ca e atras de mine, am vrut să-i zic ca și eu simt la fel dar nu am putut ca m-a bufnit plansul de emoție.

De dimineață am un zâmbet tâmp pe fata, abia aștept să-l strâng din nou în brate și să-i mărturisesc ca și eu simt la fel.

Iau o mica pauza și îl sun dar telefonul nu suna. Anabel mă striga sa o ajut ca mai trebuie sa servesc o masa. Îmi bag telefonul în buzunar și îmi vad în continuare de treaba. Telefonul suna și observ ca e număr necunoscut, nu prea răspund la numere necunoscute dar fac o excepție.

—Alo, Da!

—Aria, sunt Louis ști ceva de Adam? m-a sunat ca în jumătate de ora apare la atelier dar nu a apărut și nici telefonul nu ii suna ce-a ce nu ii stă în caracter să-și închidă telefonul.

—Nu Louis, nu știu. Am încercat să-l sun și eu dar nu mi-a răspuns.

—Bine o să-l mai sun, plec spre casa sa vad dacă e acasă.

—Bine tine-ma la curent. Zii te rog sa mă sune.

După ce închid conversația cu Louis simt un nod în gât, simt o neliniște, parca ceva nu e bine.

Merg spre Bar în timpul asta dau să-l mai sun încă o data pe Adam dar tot nimic tot telefonul închis are.

Semnul începe sa ma ardă și îmi dau seama ca ceva nu e în regula.

Îl sun pe Louis din nou și răspunde imediat.

—Aria ai aflat ceva?

—Louis nu, dar ceva nu e bine a pățit ceva ma arde semnul și am o neliniște. Spun plângând.

—Ce naiba s-a întâmplat aici? Ce? Louis ce sa întâmplat unde?

—Aria te sun imediat e un lanț de accidente. Și îmi închide.

LOUIS

Vad în fata mea cred ca se întinde un kilometru lanțul de mașini grav avariate și sper ca printre ei sa nu fie și Adam. Sunt multe salvării, politie, cei de la descarcerare, sânge peste tot, oameni pe jos întinși și resurcitati. Parca sunt într-un război. Fug printre mașini ca nebunul și vad ca aproape de curbă  e un tir și el avariat iar mai în fața vad o mașină când ma apropii rămân încremenit, e mașina lui Adam. Cei de la descarcerare se chinuie să-l scoată. Mașina e ca o conserva.

Îmi pun mâinile în cap când vad dezastru din jurul meu rudele celor care au murit îi plânge iar eu simt ca-mi fuge pământul de sub picioare.