Capitolul 17

725 40 1
                                    


Aria

—Tu ce dracu' cauți în casa mea?

Se uita la mine furios iar eu nu știu ce sa mai spun, dacă nu își mai amintește de mine, nici ca m-a adus în casa lui nu mai tine minte.

—Tu mai adus. Spun fără nici o expresie pe fata.

—Atunci tot eu te dau afara. Vreau sa pleci din casa mea, de acum voi sta cu iubita mea.

—Nu iubitule piticul de gradina are locul in gradina! Și rade ca o descreierata.

—Nu plec când vrei tu. Plec când vreau eu. Nu ma dai tu afara ca nu îți amintești de mine, plec când îți vei reveni cu memoria. Zic.

—Iubitule uită-te și tu ce tupeu are piticul! Spune Amalia cu vocea ei pițigăiat și prefăcuta.

—Pe cine faci tu pitic? acum sunt pitic dar când te-am ținut pe bani și mâncare nu mai eram pitic?

—Nu uita ca datorita mie ești în viata ca ai luat ca proasta un pumn de somnifere.

—Tot din cauza ta. Spun nervoasa.

Dau sa plec în camera mea, dar Amalia ma apuca de mână sa ma dea afara, nu mai pot de nervi asa ca fără să-mi dau seama ridic mana sa ii dau o palma dar cineva ma tine de ea,

—Tu nu ridici mana la iubita mea!

Pana aici. Ridic mana cealaltă și mi-o lipesc de obrazul lui. Rămâne încremenit cu mâna pe obrazul lovit.

—Cât tupeu ai nenorocito să-l plesnești în casa lui?

—Tu taci idioato. Nu vă bateți voi joc de mine. Vreau sa îți iei catrafusele și să pleci. ști foarte bine ca el nu e în toate mintile și de-asta te-a adus în casa lui. Nu că te iubește.

O dau afara cu tot cu geamantanele ei cu ce o fi în ele.

Adam a rămas blocat cu mana la falca unde la-m pocnit mai devreme și se uita nedumerit la mine.

—De ce am impresia ca mai mi-am luat o asemenea palmă! Si pleacă în camera lui. E în cârje încă nu merge normal doctori au spus ca la plimbări lungi ar trebui sa se pună în căruț sa nu se forțeze.

Aud un ciocănit în ușă. Sper sa nu fie iară Amalia ca o iau de ciuf și o târăsc pana afara. Deschid, dar în fata ei e Louis și Alesia ma îmbrățișează și încep sa râdă .

—Asta e fata mea curajoasă bravo ai învins-o pe Cruiela! Ma bufnește rasul când aud cum ii zice lui Amalia.

—Unde e Adam?

—Paiii... Pai s-a ales cu o palma de la mine și a plecat nedumerit în camera lui. Spun

Louis și Alesia încep sa rada!

—Bine ca iai dat-o tu ca altfel s-o lua de la mine. Spune Louis, si Începem sa radem toți.

Intram în bucătărie și îi servesc cu o cafea, între timp pun sa fac o pizza sa mănânc și poate v-a manca și domnul bosumflici. Alesia locuiește acum cu Louis, între ei s-a creat ceva nu mi-a zis nimic dar îmi dau seama după cum se privesc.

Medalionul dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum