Capitolul 5

874 41 2
                                    


Aria

Voi locui cu iubitul surori mele.

A trecut 5 zile de la externarea mea. tot de atunci nu la-m mai văzut pe Adam. Nu îmi vine sa cred ce mi-a spus! Da, recunosc ca am o atractie aparte când e în preașma mea, dar sa fim sortiți unu pentru altul mi se pare prea mult. Nici nu vreau sa ma gândesc ce o zice Amalia când v-a afla ca eu și Adam avem același semn sau poate stie?

Ma duc la bucătărie și nu îmi vine sa cred ochilor ce vad pe masa e micul de Jun și curățenie luna, asta da surpriza. Ma duc spre masa și vad un bilet scris. Sunt plecata pana diseară te rog dacă poți întinde rufele care sunt în mașină de spălat, și baga altele. Îți mulțumesc, Amalia.

Citesc cred ca de 5 ori. Nu îmi vine sa cred! Oare ce a apucat-o? Și unde e plecata?

Fac ce-mi spune în bilet și ma uit prin frigider îmi e pofta de o pizza și nu vreau sa o cumpăr asa ca ma apuc s-o fac. Știu ca Amaliei ii place pizza făcută de mine. Îmi pun tot ce trebuie pe masa și încep sa frământ aluatul, soneria suna la usa și cu mâinile murdare de coca ma duc sa deschid cred ca e posta, ca a venit ceva asa vine mereu. Deschid și pe cine vad la usa mea ma face sa ma înec.

-Bună, ce cauți aici? Amalia e plecată nu știu unde ca nu mi-a zis.

-Bună, și ție! Am venit sa vorbim. Ma-m sfătuit cu ai mei și acum am venit sa luam o decizie amândoi, Bunica vrea neaparat sa ne casatorim. Nu sunt de-a cord și nici tu presupun, asa ca trebuie sa vedem cum facem îți voi spune idea mea ce mi-a venit în drum spre tine și vedem dacă ești de-a cord.

Ma uit uimita la el și am rămas blocata. Offf de ce ma intimidez asa în preașma lui? Îl poftesc înăuntru ca o adevărată domnișoară educata care sunt și ii fac semn sa se așeze pe scaun.

-Îmi cer scuze ca mai prins asa dar eu frământ sa fac o pizza și ar trebui sa mai aștepți un pic pana o voi baga în cuptor și apoi vom vorbi. Spun repede și el ma privește din cap pana în picioare. Oare la ce se gândește?

Termin de frământat și mâinile îmi tremura parca ma simt într-o competiție curinara. El ma scanează în tot timpul asta și îmi vine sa ii zic sa se uite în alta parte, dar nu am eu asa curaj. el lipsește cu desăvârșire.

Întind blatul și îmi scot ingredientele din frigider și încep sa le ajez pe masa, încep sa pun pe blatul de pizza sos când simt o persoana lenga mine pun sosul pe masa ca tremur toată și trebuie sa maschez asta nu ma pot lăsa asa de ușor. Îi simt prezenta, își întinde mana și ia o maslina si o bucata de șuncă, iau sosul și încep iară sa pun și nu-l bag în seama încep sa pun ingredientele pe blat și asa ma trezesc ca punem amândoi din ingrediente.

Pizza e gata de pus în cuptor, o pun și ma apuc de cealalta.

-Nu știam ca ști sa gătești?

-Nici eu, ca îți place să ajuți ii spun zâmbind.

-Nu am făcut mare lucrul. Ma-m gândit sa îmi cunoști familia, și sa stai o perioada la mine acasă, sa ii dovedim ca nu suntem făcuți unu pentru altul și după o perioada tu revi la ale tale și eu la fel.

-Eu nu pot sa fac asta! Spun. Părinți tai și bunica ta trebuie sa înțeleagă ca eu sunt un copil nu ma pot muta la un băiat pe care nici nu îl cunosc nu pot sa accept asta. Da, o sa ii cunosc dar nu ma mult la tine e o tâmpenie nu pot sa accept asa ceva. Spun hotărâtă.

Medalionul dragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum