Medalionul dragostei

Capitolul 4

Adam

Ea are semnul, ea e aleasa!

Conduc, dar ma simt nevoit sa opresc pe dreapta, ca simt ca ma sufoc. Iară senzația aia nasoala și bunica nu m-a ajutat cu nimic, mi-a zis niște povesti de adormit copiii. Ti-ai întâlnit perechia și ea are ceva de-asta ai acea senzație poate ei ii e rău, poate nu se simte bine.voi aveți o legătură speciala dacă unu suferă, suferă și celalalt

-Nu am întâlnit pe nimeni Bunico doar pe Amalia atât.

-Ești sigur? Nu ai dat de nici o persoana necunoscuta ție?

-Nu bunico! Ma lași cu poveștile tale ca nu cred.

Si cu astea spuse, am plecat dar senzația de dimineață o am din nou și semnul afurisit ma arde din ce în ce mai tare. M-a sunat Louis ca avem niște probleme și ma duc sa vad ce probleme mă așteaptă, dar nu pot sa plec ca ma simt ca dracu. Telefonul îmi suna și văd că pe ecran e numele Amaliei. Nu am chef de ea și nu ii răspund dar insista și răspund într-un final.

-Da, Amalia ce mai vrei ți-ai satisfăcut nevoile? Spun sarcastic.

-Adam, am nevoie de tine, sunt în spital sora mea a vrut sa se sinucidă, și nu știu nimic de ea e în stare grava a băut un pumn de somnifere. Te rog vino la spital. Am nevoie de tine.

-Nu știam ca ai o sora. Și nu pot veni am ceva probleme și trebuie sa le rezolv și îmi e și rău. Cum spun asta o stare de greata ma ia și vărs tot ce am în stomac în telefon cu Amalia.

-Adam ce ai ești bine?

-La dracu, Nu, nu ma simt bine. Voi veni la spital îmi voi face și niște analize.

-Bine te aștept. Și, îți mulțumesc că vi.

Închid și pornesc spre spital. E bine ca e în drumul meu, îl sun pe Louis și ii spun sa se descurce pana vin eu ca nu ma simt prea bine.

În cinci minute ajung în parcarea spitalului, ma dau jos din mașină pornesc către intrare, acolo ma așteaptă Amalia și e distrusa. Nu am văzut-o pana acum în asa hal. O iau în brate și o sărut pe frunte, simt ca trebuie sa o încurajez nu e în caracterul meu dar îmi e mila de ea.

-Hai sa intram o sa se facă bine ai sa vezi! îi spun. Îi pun mana pe spate și mergem către lift am înțeles ca e la etajul 5.

Ajungem și vad un doctor cum iese din salonul în care sora Amaliei am înțeles ca o cheamă Aria și întreb doctorul de ea.

-Din fericire e în afara oricărui pericol am salvat-o la timp dar mai sta internata sa vedem din ce cauza a decurs la acest gest.

-Putem întra sa o vedem? Întreabă Amalia.

-Sigur dar sa nu o obosiți prea tare e slăbită rău.

Doctorul pleacă și mie îmi dispare starea de greață dar simt în piept arsura aia de la semn.

-Ma duc pana la baie, intra tu și voi veni și eu. Ii spun și plec spre baie. Trebuie sa vad ce naibi am la semnul asta cred ca îl scot din pielea mea ca e tare ciudat. Ma simt ca un extraterestru.