Medalionul dragostei

Capitolul 13

Aria

Ia-ți gândul ca e iubitul meu!

Alarma suna ca nebuna iar eu o opresc și îmi pun iară capul pe perna. Ah de ce mi-am pus eu alarma sa sune! Dar îmi aduc aminte de cafenea și sar ca arsă din pat constatând ca e 8:30. Off, la naibi am întârziat!

Ma duc repede în dreptul dresingului. îmi iau un tricou și o fustita scurtă de blugi îmi vine cu o palma jumate mai scurta de genunchi, profit ca nu e,, Domnu,, acasă sa ma facă sa tremur numai când se uita la mine cu pofta. Ma duc la baie fac repede un dus îmi perii parul lung și mi-l las pe spate, prima impresie totdeauna contează. Ma încalt repede ma duc la bucătărie să-mi iau o sticla de apa de la frigider ca îmi e foarte sete. Dar inlemnesc pe loc când vad imaginea din fata mea. Adam sta la masa cu o Blonda și vorbesc, dar când ma vad pe mine amutesc amândoi.

Grozav! Vine după o săptămână acasă și vine cu o cucuvea. Ahh! Ce La-s strânge un pic de gât.
Zi mai bine ca i-ai săruta buzele. Spune conștiința mea, Ah acum s-a trezit și ea.

-Bună dimineața! Spun politicos. Am învățat sa fiu politicoasa sa salut oameni indiferent cât de antipatici îmi sunt.

-Bună dimineața! Spune Blonda cu un zâmbet tâmp pe fata, într-adevăr e mai simpatica ca roșcata de la început, măcar nu ia-m prins calare și stau la masa decent.

-Unde pleci? Ma întreabă 'domnul'.

-La Munca de azi ma-m angajat spun fără nici o expresie pe fata.

-Noi am vorbit ceva Aria! și vad ca ai uitat. Spune nervos Adam.

-Într-adevăr, am vorbit multe mai ales tu. Dar nu te-ai ținut de cuvânt. Cu ce scop mai adus pe mine în casa ta? Cu scopul sa ne cunoastem! Dar tu ce faci? Pleci și vi peste o săptămână și nu ma-s mira sa pleci iară sa te întorci când se împlinesc 6 luni și gata scapi de mine. Spune dacă te deranjează prezenta mea ca voi pleca nu mai luat de pe strada am și eu unde locui. Spun cu mâinile la piept și bat cu piciorul în podea de nervoasa ce sunt. Nu mai spune nimic și își lasă privirea în jos la ceașca de cafea din fata lui. Nu mai zic nici eu nimic și plec spre cafenea sper să mă mai primească ca am întârziat o ora.

În 3 minute ajung in fata Cafenelei și parca am puține emoții, intru și o vad pe Anabel cum servește un cuplu la masa. Când mă vede fata i se luminează și îmi zâmbește.

-O Doamne credeam ca nu mai vi!

-Îmi pare rău de întârziere promit ca nu se mai întâmplă. Spun repede.

-Stai liniștită. Bine ca ai venit.

Jumătate de zi o petrec numai servind ca vine lumea ca la gogoși calde se servesc și gogoși și fursecuri. Apoi după amiază se mai liniștesc, și rămâne sa ma invete Anabel cum sa prepar cafeaua și cata cantitate trebuie sa pun.

Timpul trece foarte repede și nu știu când s-a făcu ceasul 17:00. Ne luam la revedere una de la alta și plecam Dar constat ca Anabel o ia în aceiași direcție cu mine.

-Unde locuiesti?

-În Blocul acesta momentan ii arat cu degetul.