Medalionul dragostei

Capitolul 9

Aria

Tu ve-i fi ala îndrăgostit și cu inima frântă!

Rămân în bucătărie pe gânduri cred ca 20 de minute, cum adică nu pot sa muncesc? Și cum adică ma v-a face sa mor după el? Ah! E prea plin de el și nu îmi plac astfel de bărbați, care cred ca totul i se cuvine.

Nu ma iau după el asa ca îmi beau și ultima gura de cafea și ma duc sa vad dacă ma voi angaja. Nu ma iau eu după el. Voi munci și gata. Ce poate să-mi facă? Ahh nu trebuia sa accept sa locuiesc cu el. Se crede stăpânul meu acum.

Dacă v-a face ca trenul în gara voi pleca și gata. Nu stau sa ma cert cu el și nu ma v-a controla ca îl cheamă pe el Adam.

Ies din casa, și merg spre cafeneaua din parc sa vad dacă ma voi angaja. intru în cafenea și vad ca e o singura fata care șterge mesele cu un prosop curat. E îmbrăcată într-o rochiță pana deasupra genunchilor și e de culoare alba cu dungi negre. Și are un șorț de culoare rosul cu alb care scrie Red Velvet Cafee, asa se numește cafeneaua.

Ma duc lângă ea, ma prezint și ii spun ca ma-r interesa postul sa ma angajez. Îmi spune ca trebuie sa mai aștept ca șeful ei e plecat sa aducă marfa și v-a apărea în maxim o ora. Ii spun ca vreau o cafea neagra fără zahar și ma pun la masa. Cafeaua îmi este adusa și e foarte bună, îmi zice ca o cheamă Anabel și are 22 de ani, e bruneta și trebuie sa recunosc ca e foarte frumoasa.

Îmi termin cafeaua, și vad ca pe ușa intra un bărbat între doua vârste are un pic de burta și are câteva fire de par alb la perciuni. Anabel îi zice ceva și presupun ca ii zice de mine, vine la masa mea și dau sa ma ridic în picioare dar îmi face semn sa ma așez jos înapoi pe scaun. Da mâna cu mine și îmi zice ca-l cheamă jak. Și ca Red Velvet Cafee, e cafeneaua lui. Îi spun ca am găsit anunțul în ziar și as vrea sa ma angajez. îmi zice ca postul s-a ocupat ieri de o fata care trebuie sa apară și de o data ma întristez.dar îmi mai da o speranța când îmi cere numărul de telefon, în caz ca nu mai vine fata pe care a angajat-o. Ii mulțumesc și plec spre casa, Intru în casa ma duc la bucătărie dar rămân înlemnita când vad scena ce se desfășoară în fata mea. Adam e cu o roșcată în bucătărie și e mai mult dezbrăcați decât îmbrăcati. Ea e pe blatul de bucătărie în sutien și într-o perechie de boxeri din dantela neagra, el e numai cu blugi pe el. Se săruta parca se devorează, si în acel moment parca simt ca se prăbușește blocul cu mine. Lacrimile îmi curg pe fata și simt o durere pe care nu am simțit-o pana acum. Plec din ușa și vreau sa ma duc în camera mea, dar ma răzgândesc ma duc undeva sa fiu numai eu singura sa ma regăsesc pe mine. Vreau sa fiu numai eu cu mine.

Stau de doua ore pe o banca în parc, mai retrasa. Îmi plâng de mila cum am ajuns asa? Cum am ajuns sa am sentimente pentru un bărbat pe care am știut de la început ca nu v-a fi al meu? Ma gândesc ce pot sa fac de acum înainte, a trecut abia o zi de când sunt la el în casa și vreau sa fiu înapoi cum am fost înainte sa îl cunosc pe el.

Aiuritul asta de semn e adevărat. Îmi provoaca sentimente pentru el și mai ales gelozie. Cum sa fac sa nu ii arat ca am sentimente pentru el? Cum sa ma prefac ca îmi e indiferent? Timpul trece și cred ca am stat cinci ore pe banca, trebuie să-l tratez cu indiferenta, sa ma port cu el cum ma-și purta cu oare care alt bărbat neinteresant.

Ajung acasă, și parca îmi e teama sa intru în bucătărie dar îmi fac curaj și întru. Îl găsesc stand la masa cu o ceașcă de cafea în fata și trage dintr-o țigară. Ciudat, nu la-m văzut sa fumeze pana acum.