Chemarea blestemului

1

⋆   ⋆   ⋆   ⋆   ⋆

30 Noiembrie 1923
Belle Meade, Davidson, Tennessee, SUA

— Ninge! Ninge!

Vocea micuței Bella se aude ca un licărit de clopoțel în sala mare a conacului Belle Meade. Fetița de numai trei ani țopăie fericită în mijlocul sălii, anunțându-i pe toți de cel mai frumos cadou al cerului.

Evaline se apropie de mica ei strănepoată și o îmbrățișează cu dragoste.

— Știi ce sunt aceștia?

O întreabă femeia pe micuța fetiță, a cărui păr este acum pictat din loc în loc de acele mici cristale diamantine.

— Da, acestea sunt lacrimile Domnului Isus, care s-au transformat în cristale și au fost aruncate pe pământ, ca semn că ne iubește!

Vocea fetiței devine dulce și întinde mâinile pentru a cuprinde cu brațele ei micile daruri ale cerului, care l-au ajutat pe tatăl ei să o găsească pe mama sa acum trei ani. Acești micuți neînsemnați poartă cu ei un secret magic, demn de un basm sau poate chiar de un mister.

În acest an, ei aveau o nouă menire, o nouă misiune pe care sunt nevoiți să o ducă la îndeplinire. Să mai îndeplinească o dorință, una ciudată. Dorința conacului. Blestemul ascuns din conac urma să iasă la iveală încă o dată, gata să unească pentru totdeauna două inimi sparte.

— Pare a fi totul desprins dintru-un basm!

Vocea lui Evaline rupe tăcerea dintre cele două. Chiar dacă fulgii de nea vizitează țara în fiecare iarnă, de fiecare dată aveau ceva unic, acel ceva care te face să te uimești încă o dată de ceea ce pare un basm cu adevărat.

— Bunico, ce e un basm?

Bella o prinde pe bunica ei de mână și continuă să privească cum fulgii albi îi zâmbesc ușor, salutând-o călduros în zborul lor neîntrerupt.

— O poveste în care totul este posibil. O poveste ruptă de realitate și de viață. În basm există zână bună, balauri, dragoni, există prinți și prințese, blesteme și magii... acolo totul pare adevărat, departe de ceea ce noi trăim în fiecare zi.

— Și acolo dragonii pot fi învinși?

Micuțul pui de om e captivată de lumea pe care Evaline i-o spune.

— Da! Acolo toți cei răi sunt învinși, și dragonii și balaurii, absolut toți!

— Atunci basmele sunt adevărate! Spune fetița prinzând în mâini câțiva fulgi albi, nu pentru că există dragoni, ci pentru că pot fi învinși!

Evaline privii spre mica inteligență de lângă ea. Avea trei ani, dar înțelepciunea ei era peste limită. Poate chiar trebuia să învețe cei mari că mai pot asculta uneori și de copii.

Da, dragonii pot fi învinși, chiar și în viața reală.

Concluzionă Evaline înainte ca și restul familiei să li se alăture.

Acest Crăciun avea să fie diferit, și era gata să își parieze biscuiții de la ora de ceai, că impunătorul conac deja avea un plan bine pus la bătaie.

Unul care să facă acest Crăciun special.

    — Zapada reprezintă iubirea!

Vocea lui Erik se aude din spatele lor, apoi continuă:

— Este singurul sentiment care poate cucerii totul, cum zăpada se poate așterne peste tot.

Priveau spre el. Spre sentimentul care dansează cu bucurie în jurul lor. Fulgii de nea îi privesc pe acei pământeni care uită ce e de fapt iubirea, uită că totul trece, la fel și zăpada și iarna. Dacă nu iubești atunci când ai, nu o vei mai putea face niciodată.

— Bla, bla, bla! De când te-ai îndrăgostit numai iubire vezi! Când vei înceta?

Kevin apare lângă Erik și îl bate pe umăr.

— Ești rău!

Bella se apropie de el și îi lovește brațul.

— Și tu iubești! Continuă puiul de om privindu-l de jos în sus.

Egoul lui Kevin nu o vede pe micuță la cât de înalt e.

— Eu nu iubesc! Tatăl tău iubește!

Bella îi scoate limba și își încrucișează mâinile la piept.

— Mâine vei iubi! Promit!

Afirmația fetiței îi făcu pe toți cei prezenți să o privească uimiți.

Kevin râde zgomotos și luând-o în brațe pe mica lui nepoată continuă să privească zăpada care se așterne ușor-ușor pe pământul pustiu.

Dragoste! Vezi să nu!

Ești copil sau adult?

Se întreabă privind spre micuța din brațele lui. Mâine avea să iubească, asta ar fi prea de tot.

Și totuși cineva a auzit acele cuvinte, și e gata să îi facă o nouă chemare, chemarea blestemului.