Chemarea blestemului

4

⋆   ⋆   ⋆   ⋆   ⋆

  Judgy se răsuci într-o frumoasă piruetă lângă unul dintre frații săi. Fulgul alb și rece, puțin plinuț privește atent peisajul din fața lui, urmărind cu privirea pe cei doi tineri care se apropie ușor-ușor de ceea ce poate fi numită cu adevărat puterea magiei.

  — Cât de frumoși sunt împreună! Sigur sunt un cuplu îndrăgostit, și pot paria pe toți atomii de carbon din stomac.

  Răsună vocea unui alt fulg frate cu Judgy, pe nume Bolyice.

   Cu privirea ațintită spre cei doi, Judgy așteptă ca tânărul să își cuprindă iubita în brațe, acolo, în zăpada sclipitoare.
  Dar spre dezamăgirea fulgului dolofan, cei doi par a fi simpli necunoscuți, aruncați din greșeală pe aceeași cale dar cu sufletele în alte părți.
   Tristețea se zări pe chipul fulgului, și se întoarce spre a cutreiera lumea în alt loc, unde există iubire. Înainte de a părăsi priveliștea, o lacrimă se prelinse pe chipul fulgușorului, coborând grăbită și curajoasă spre locul care avea să unească pentru totdeauna două destine prea nefericite.
    Micuța lăcrimioară se transformă pe dată în vapori de apă care îngheață ușor și cad răpuși la pământ. Soarele privește spre ei și îi atinge cu zâmbetul lui, făcându-i să sclipească, astfel transformându-se în frumoase diamante aruncate pe cer și împrăștiind numai magie și iubire.
   Nimeni nu știe vechea legendă. Un mit străvechi uitat de lume și de pământ. O poveste pe care nimeni nu a considerat-o adevărată. Dacă două persoane, bărbat și femeie, privesc acest ,,praf de diamant" se îndrăgostesc iremediabil una de cealaltă, și nimeni și nimic nu îi mai poate despărți vreodată.
  Acest fenomen mistic, se întâmplă doar atunci când o blândă lăcrimioară cade din cer și se transformă în diamant.

   Ochii lui Kevin nu se pot desprinde de priveliștea din fața lui. Picăturile cristaline strălucesc în fața soarelui și par a fi o ploaie de diamante sclipitoare.
  Niciodată nu a mai văzut un asemenea fenomen, era ceva... magic. Iar magia niciodată nu apare fără un motiv, sau mai rău, nechemată.
   Sclipirile diamantine luceau în lumina blândului soare, ca și cum i-ar fi făcut cu ochiul, ca și cum i-ar fi dezvăluit secrete și mistere ce erau menite să rămână veșnic ascunse.
  Magia parcă dansa în jurul lui, unduindu-se mișelește spre ea. Chipul fetei de lângă el era complet absorbit de priveliștea din fața ei. Dar ca și cum ar fi fost mânat de o dorință nimicitoare, ochii lui continuau să rămână ațintiți asupra ei. Este frumoasă. Pielea de un alb copleșitor în contradictoriu cu părul ei de un negru ispititor strălucesc parcă mai puternic întrecând chiar și zăpada rece.
   Un ceva acolo ascuns, printre straturile de haine, piele si mușchi, ceva ce suna a respirații alerte și bătăi puternice, acel ceva era inima lui care se bătea de peretele pieptului.
   Ființa străină pe care a întâlnit-o în această dimineață într-o cabană înzăpezită, este din ce în ce mai frumoasă în lumina sclipitoare a diamantelor de zăpadă.
  Zâmbetul ei... oh, acel zâmbet care îi fermecă pe dată inima făcându-i roabă. Era acaparat de ea și simțea impulsul nerod de a afla mai multe despre ea. Piticul de casă nu îi spusese prea multe, doar că ea trebuie să muncească pentru a pleca cât mai departe de trecut. Chipul ei era blând și avea ceva aparte, acel ceva pe care nu l-a mai întâlnit la nicio femeie cu care s-a întâlnit. Era pură și curată, iar el un păcătos. Poate ar fi cazul să uite că e prea bună pentru el.
   Inima lui se agita de o dorință doritoare.  Dorința de a o proteja, dorința de a o ține în brațe și de a o iubi.

   Praful de diamante care se coboară ușor din cer, îi zâmbesc încet, implorându-l parcă să nu uite că inima e cea care poate aduce cea mai bogată recompensă a vieții, dragostea.
   Dar micile diamante de zăpadă continuă să își ducă misiunea la bun sfârșit, îndreptându-se ca o tornadă de mistere spre ființa care privește uimită micul miracol.
   Sclipirea aproape orbitoare a micilor diamante îi înțeapă ochii, forțând-o să privească spre persoana care se află la doar câțiva pași alături de ea. Kevin e un bărbat frumos, cu chipul masiv și ochii de un negru mat, cu umerii lați și statura impunătoare. În prima clipă în care l-a întâlnit, a speriat-o prin postura sa, dar apoi,... apoi a cuprins-o cu brațele adăpostind-o la pieptul lui, protejând-o așa cum numai o inimă știe să se îngrijească de o altă inimă.
   Era cuceritor. Noelle se simțea clipită cu clipită mai atrasă de acest bărbat care emană prin toți porii pericol și răzbunare.
Ea îl privea cu drag pe un barbat care nu o vedea. Naivă. Naivă fată.
  Oamenii sunt ca niste fire de mătese prinse în destin, fără să realizeze că niciodată nu pot scăpa din ghearele lui. Sunt captivi. Ținuți prizonieri de cel care poate să le unească inimile așa cum merită să fie.
    Iar cei doi care privesc spectacolul diamantelor de zăpadă uită pentru o clipă unde sunt, de ce au ajuns acolo și ce au de făcut. Sunt doar ei, doi oameni răniți, unul visând că răzbunarea îl poate salva, iar celălalt luptând să rămână în viață. Două suflete rănite și cu cicatricile încă nevindecate, sunt aruncați pe același drum și fără să realizeze, sunt legați de un destin de neoprit.
    Firul de mătase al destinului se desprinde ușor și cu un capăt se prinde de degetul ei, iar cu celălalt capăt, ajunge chiar în dreptul hainei lui, prinzându-se de nasturii acesteia, chiar în dreptul acelui mic organ nevinovat.
  Chiar dacă era o magie imposibilă, în acel tablou lipsit de miracole, mâna ei își găsește locul pe pieptul lui, chiar în dreptul inimii lui.
  Uneori trebuie să scapi de trecut pentru a găsi locul pe care inima ta îl numește acasă.

   Acolo, în lumina magiei invizibile, ea este cheia care îi deschide inima.

Ea e o fugară. O străină care a călcat pragul conacului Belle Meade.

  El e un hoț, unul care are misiunea de a distruge Belle Meade până la ultima bucățică.

   Și douăzeci și cinci de zile până la sărbătoarea cea mare a universului.

  Oare Crăciunul din Belle Meade, cu surprize neprevăzute și întâlniri romantice neașteptate, își va crea magia în inima lui Kevin?

  Oare farmecul satului și frânturile de iubire pot lumina viața unei fugare?

  Nu știm, dar cert e că uneori tot ce ai nevoie pentru un Crăciun de poveste este o fugară, un hoț și chemarea unui blestem.

Un blestem pe care și-l vor aminti pentru totdeauna...