Un Crăciun misterios și o veche legendă pot face ca ceea ce a fost cândva pierdut să revină pentru totdeauna.
Cel de-al doilea moștenitor rătăcit al plantației Belle Meade se întoarce pe pământul său natal.
Kevin Harding - actor de teatru renumit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mirosul de caramel și scorțișoară învăluie fiecare colțișor al conacului într-o atmosferă de basm și povești. Basme cu zâne bune și prinți rătăciți, povești în care binele învinge mereu răul și în care prințul trăiește până la adânci bătrâneți alături de frumoasa sa prințesă.
Noelle visează și ea cu ochii deschiși privind pe fereastra care dă spre hambar.
În ambianța aceea a Crăciunului lacrimile ei sunt simple note muzicale așezate pe portativul vieții. Al iernii. Al iubirii.
Zăpada albă pură a acoperit întreg orizontul și doar mici umbre ale copacilor și caselor acoperite de nea se mai pot vedea în depărtare.
O adevărată herghelie se află în fața ei. Oricât de mare e conacul, caii pur-sânge din țarcurile aflate chiar alături îi aduc mereu aminte că se află pe un pământ străin. Un pământ sălbatic gata mereu să o atragă ca un magnet spre acele locuri eterne.
— Draga mea, este ora dineului organizat de familia Thompson, de ce încă nu ești pregătită?
Noelle o cuprinde în brațe pe Evaline și suspină adânc. Va rămâne mereu o străină pe pământul plantației Belle Meade.
— Ce s-a întâmplat draga mea?
Vocea blândă a femeii îi liniștea inima încetul cu încetul.
— Când voi pleca, acest loc va rămâne în inima mea mult timp... m-ați primit cu brațele deschise, pe mine, o necunoscută... mi-ați dăruit un loc în acest castel și un loc de muncă! Cum o să pot vreodată să vă mulțumesc pentru tot?
Evaline îi mângâie cu tandrețe părul mătăsos, ca mai apoi să o privească în ochii limpezi.
— Belle Meade a fost mereu o casă pentru toți. Aici oricine care vine găsește sentimentul de ,,acasă"! A fost ridicat din ruine, și nu voi uita niciodată faptul că acest conac a construit multe povești de dragoste.
Ochii fetei se măriră de uimire.
— Ce vreți să spuneți? Întreabă Noelle frămătându-și mâinile.
Femeia se așează lângă ea pe marginea patului și începe să îi povestească cu drag de blestemul care s-a dovedit cu trecerea anilor cea mai de preț binecuvântare.
— În urmă cu sute de ani, când conacul a fost construit, o explozie a distrus acest loc. Când a fost refăcut se spune că o scrisoare de dragoste a fost prinsă între cărămizi, fiind zidită odată cu clădirea... Nu a fost găsită nici până în ziua de azi, dar cel care a scris-o a blestemat conacul pentru totdeauna, ca dacă el nu a avut parte de iubire, acest conac să aducă iubire celor care au nevoie. A blestemat astfel aceste ziduri ca atâta timp cât vor rămâne în picioare, celor care calcă acest pământ cu inimă rea să îi pedepsească, iar celor care au inima bună să le rânduiască sufletul-pereche. Au trecut atât de mulți ani și am crezut acest blestem inexistent, dar apoi... apoi când Erik a întâlnit-o pe Denise mi-am dorit mai mult decât orice ca acel blestem să existe cu adevărat.
