Chemarea blestemului

14

— De ce ne ascundem și șoptim? Doar nu suntem îngerii păzitori ai Bellei!

— Arăt eu ca un înger păzitor? Am spus să vorbești mai încet vere, vreau să ascult ce tot spun cei doi!

  Rostește Kevin furios spre vărul său care abia se ascunde în spatele canapelei din sufrageria adăpostului. Noelle se află la doar câțiva metri de ei și încearcă să atârne vâscul alături de un prostănac mai mare decât renul lui Moș Crăciun. Și pe drept vorbind, renul ăla nu are nici un metru înălțime.

După ce că eu am fost cel care a salvat-o de la incendiu, tot eu mă ascund?

  Odată ajunși la adăpost, Noelle și-a revenit încetul cu încetul. Și slavă Domnului! Altfel a-și fi mutat cerul și pământul din loc pentru ca să fie bine.

Iar acum? Acum? Acum atârnă un amărât de vâsc împreună cu renul lui Moș Crăciun, de parcă el e cel care a salvat-o!

Un sunet puternic se aude afară. Ochii lui Kevin s-au mărit de uimire... o vacă în toată frumusețea ei purta căciuliță de Moș Crăciun fluturând în ambele părți. Așa ceva să tot privești!

  — Vere, încep să cred că am halucinații de Crăciun, tocmai am văzut vaci care poartă căciuliță de Moș Crăciun.

  — Nu ai vere, tocmai am văzut același lucru! Spune Erik mirat privind în aceeași direcție.

O voce cunoscută îl trezește din halucinația lui, Noelle se cocoțează pe un scaun mai să nu cadă pentru a atârna de tocul ușii acel simbol ciudat al Crăciunului. Tot ținutul Belle Meade iubește acel obiect neînsemnat care îl face să aibă alergie.

Yacs! Beteală, brazi, scorțișoară, crăciunițe, mi-am descoperit o nouă plăcere, de a fugii de tot ce înseamnă Crăciun.

— Acum că tot venii vorba, cei doi parcă par prea apropiați, ce zici?

— Ce s-a întâmplat vere? Renul moșului e mai curajos decât un actor de teatru?

— Taci, însuratule!

  Renul moșului o ține în brațe pe femeia lui. Femeia lui!

Așa ceva era de neconceput!

Kevin deja știa ce urmează să facă! Dacă îi scrie moșului despre el cu siguranță mai are timp să ajungă pe lista obraznicilor.

Rudolf, e timpul să faci pași!

— Vă jucați v-ați ascunselea?

Vocea Bellei îi sperie pe amândoi chiar când Kevin se pregătea să îi arate lui Rudolf că singurul bărbat care va fi lângă Noelle de acest Crăciun va fi el și numai el.

— Taci piticanie! Cine oare e renul care pune mâna pe femeia mea?

— Iubitul ei!

— Poftim? Țipă cât îl țin plămânii sărind în picioare și făcându-i pe toți cei prezenți să îl privească uimit.

  — Aici erați? Vocea lui Evaline se aude peste melodia din încăpere.

Noelle terminase de atârnat pocitania, iar acum privea mirată spre cei doi bărbați și un sfert de femeie ascunși în spatele canapelei.

  — Saul cară singur lemne pentru a lucra la conac, în timp ce bărbații care trebuiau să îl ajute se joacă v-ați ascunselea după canapea.

— De fapt, nu ne ascundeam, spune Kevin revoltat, admiram vacile de afară, le stă prea bine cu căciulițele de Moș Crăciun.

  Evaline cu un fursec într-o mână și o cană de lapte într-alta, se apropie de ei și o întreabă pe Bella:

  — E adevărat micuțo? Asta făceau ei ascunși în spatele canapelei? Chiar admirau vacile?

  — Nu! O urmăreau pe Noelle și pe renul lui Moș Crăciun!

Strigă piticania atrătând spre Noelle.

— Nu e adevărat! Micuța Bella a băut prea multă ciocolată cu lapte, i se mai întâmplă câteodată să o ia razna.

Kevin îi pune mâna la gură și o ia în brațe ducând-o în salonul cel mare.

— Pitico, într-o zi îți tai moțul! Spune privind spre pitica de numai un metru și câțiva centimetri care se strâmbă la el din toate încheieturile.

— O iubești pe Noelle! O iubești pe Noelle! Țipă mai tare mânzul atrăgând atenția tuturor din încăpere.

Micuță Bella, e timpul să îl vizităm pe Moș Crăciun, desigur fără renul lui favorit.

O ia pe pitică și ridicând-o peste umeri o duce afară la sania lui Moș Crăciun, lăsând în urmă zeci de oameni fără adăpost, ascunși în aceea locuință sperând că frumoasa magie a Crăciunului va face pe cineva fericit. Poate chiar va lumina inima unuia dintre cei mai râvniți burlaci ai tuturor timpurilor și va deschide odată și pentru totdeauna ceea ce nimeni nu are puterea de a fereca, iubirea, singura magie care dăinuie veșnic.

— Evaline, ce se întâmplă cu nepotul tău? Vocea uneia dintre bietele femei se aude la urechea bătrânei Harding.

— Dragă Eunice, fără să știe, nepotul meu a îmbrățișat magia Crăciunului din Belle Meade, habar nu are că e timpul ca și el să găsească dragostea adevărată și poate chiar propriul lui Crăciun pentru totdeauna.