Mirosul de ciocolată cu caramel inundă fiecare cameră a conacului Belle Meade

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Mirosul de ciocolată cu caramel inundă fiecare cameră a conacului Belle Meade.
  Asemenea unei povești de iubire care pătrunde până în străfundul inimii cucerind fiecare colțișor al acesteia.

Farmecul Crăciunului se ascunde în fiecare colțișor al conacului. Până și câinele de casă al mătușii e în ton cu Craciunul, caciulita cu rosu si alb m-ai ca-i cade de pe cap in timp ce zburda agale jucându-se cu copii.

Merită să privești răsăritul și să aștepți soarele.
Merită să visezi. Ești doar un om, un amărât de om lipsit de putere, care se încrede mereu în ceva mai puternic decât el și care poate să facă imposibilul.

Așa e omul. Dependent de Dumnezeu, de ceva mai puternic decât el.

Dumnezeu ne dă visuri despre viața noastră, dar El nu le garantează.  Ne cere doar să avem încredere în El cu schimbările care se produc. Nu avem puterea de a schimba viitorul sau destinul, ci doar să visăm și să trăim.

— Judgy, de ce oamenii iubesc atât de mult? Întreabă fulgul de nea privind pe fereastra camerei conacului.

Viscolul i-a rătăcit până s-au izbit de fereastra imensului conac.

—  Oamenii sunt speciali. Ei nu sunt ca noi. Ei sunt asemenea lui Dumnezeu. Au o parte din iubirea Lui. El iubește foarte mult, necondiționat și fără să primească ceva în schimb.

— Serios? Întreabă micul fulg dolofan privind pe fereastră la chipurile de oameni fericiți și la cei doi îndrăgostiți.

Erik o prinde de talie pe frumoasa lui soție și o răsucește într-o piruentă atrăgând-o spre el cu fiecare mișcare.

Iubirea lor întrece universul în toată splendoarea lui. O iubire care unește acele bucăți din tine ce merită cusute și puse la loc.

Zâmbetul de pe chipul celor doi i-a dat o nouă speranță fulgușorului gânditor.

Ce simțea cand el o ține în brațe, aia e iubire. Consemnă Judgy.

Poate că cu adevărat oamenii chiar sunt speciali.

Apoi privii spre tânăra de lângă unul dintre brazii din marele salon. Era tristă. Iar fulgul știa de ce.

  A mai văzut această tristă privire. Era îndrăgostită, iubea, dar acesul suflet nu era lângă ea.

Oare acest Crăciun va fi unul misterios? și va schimba inima fetei, cu farmecul său, ramuri de sărut și cântece vesele?

  Melodiile de Crăciun acoperă totul ca o zăpadă care anunță o iarnă frumoasă. Evaline alături de una dintre cameriste aranjeză bucatele pe masa cea mare. Copii aleargă printre picioarele adulților jucându-se omul cel orb, unul dintre copii fiind legat la ochi iar ceilalți roiind în jurul lui.

Chemarea blestemuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum