I can't help but want you (boyxboy)

Epilog

Din jurnalul celor doi oameni potriviți care s-au întâlnit la momentul nepotrivit.

Mai mult gânduri haotice fără vreun sens anume care au trecut prin mintea lor.

"Chiar nu știu de ce te iubesc. De fapt– nu știi niciodată dacă iubești pe cineva, pur și simplu simți asta. Iar acest lucru mi se părea unul dintre cele mai frumoase. Simți cum inima nu-ți mai aparține, ai putea să o oferi lui și să nu-ți mai pese– să o distrugă, să o sfărâme, să o sfâșie. Să facă absolut orice vrea cu ea, deoarece inima ta deja îi aparține lui.

Deoarece privirea mea te caută mereu pe tine. În momentul în care intru într-o cameră plină cu oameni, te caut doar pe tine. Deoarece când îmi atingi mâna întâmplător, locul începe să-mi ardă, iar stomacul îmi este umplut de fluturi. Deoarece când mă trezesc și mă uit în oglindă, primul meu gând este oare cum ar fi fost dacă ai fi fost tu alături?

Deoarece doar zâmbetul tău mă dă peste spate. Mă lasă fără suflare. Mă topește. Mă ucide.

Ai spus să nu mă apuc de droguri, dar tu nu știi. Tu nu ai habar absolut deloc. Că tu de fapt ești drogul meu. Că prezența ta este cea care îmi dă întreaga lume peste cap. Că imaginea ta îmi dilatează pupilele. Că dependența mea deja a ajuns într-un punct în care nu mai poate fi dat înapoi. 

Nu mă mai pot întoarce. 

Și nu ești genul ăla de drog care mă distruge. Ci din contra. Îmi oferi speranță. Mă faci mai bun. Mă faci să-mi doresc să văd ziua de mâine, sperând că o să te văd și pe tine.

Iar dacă nu pot să mai fac nimic– dacă nu mai pot să scap de această dependență, mi-a rămas doar să te iubesc și să accept. Iar acest lucru o fac cu mare plăcere.

Iar dacă iubirea pentru tine ar fi letală

dă-o dracului și omoară-mă. Fă-mi orice vrei, orice de ești în stare. Dar dacă acest lucru înseamnă că pot să te iubesc în continuare, este tot de ce am nevoie.

Deoarece gustul iubirii este atât de dulce. 

Atât de dulce încât nici raiul nu se mai simte atât de bine."

— Chris

" Tu mi-ai rescris istoria. 

Poate primul sărut nu a fost cu tine, dar undeva în mintea mea, sărutul din acea noapte– va fi primul meu sărut. Primul sărut care mi-a oferit viață. Care mi s-a topit dulce pe buze, dar a cărui amintire încă trăiește viu pe pielea mea.  

Poate nici prima noapte nu a fost cu tine. Dar tu ești primul.

Primul care m-a făcut să mă simt așa. Nu știu cum să explic. Chiar nu știu– dar m-ai făcut să mă simt într-un mod complet diferit față de ce am simțit până acum. Mi-ai oferit viață. Mi-ai oferit atingerea ta fierbinte care-mi făcea stomacul să se strângă puternic. Mi-ai oferit șansa să fiu iubit.

Și să iubesc înapoi.

Tu ai fost primul bărbat pe care l-am vrut atât de viu, ahtiat și însuflețit. Îmi întorceai totul pe dos, dar poate gustul haosului, poate gustul nonsensului era cel ce-mi oferea viață. Poate prezența ta era ceea de ce am avut nevoie întotdeauna.