I can't help but want you (boyxboy)

5

sânge.

(...)

— E cu mult mai diferit decât ceea cu ce suntem noi obișnuiți, exclamă Adrian impresionant, în timp ce ne plimbam pe alee.

Locul era ușor înfricoșător și foarte sceptic, deși nu era întuneric. Drumul ne era luminat de magazinele încă deschise, cluburile zgomotoase și multitudinea de mașini la mâna a doua. Puteam vedea la fiecare colț prostituate, dealeri de droguri, disperați care căutau una dintre aceste lucruri sau pur și simplu tineri curioși ca noi.

— Asta chiar e interesant, șoptește Noah fascinat.

În momentul în care ăștia trei mă băteau la cap deja să ies cu ei, mi-a venit ideea nu prea genială să vizitez împrejurările școlii la care predau. Școala nu era neapărat într-un loc la fel de schițat ca acesta, dar din câte am auzit de la elevii mei – era un loc popular.

Nu intrasem încă în nici un club dubios de pe stradă, dar eu cu cei 3 băieți și alți bodyguarzi care ne țineau spatele un pic mai în spate în caz de se întâmplă ceva rău, continuam să ne plimbăm, căutând ceva care să ne sară în ochi.

Chiar dacă lumea părea mult prea interesată aici de propria persoană decât de un grup de bărbați care chiar au încercat să se îmbrace mai diferit și să nu iasă în evidență.

— Îți imaginezi ce fel de băutură au oare, adaugă Derek și înconjoară corpul unui bețivan adormit de pe asfalt.

Pufnesc amuzat și îmi trec degetele prin păr, urmărind cu privirea mulțimea de magazine și cluburi ce continuau să se înșire pe stradă. Părea o zonă sărăcăcioasă a orașului, dar asta nu-i oprea pe oameni să-și deschidă afaceri – mai mult părăsite, deoarece erau prea puțini oameni pe aici cărora le păsa de altceva decât băutură, droguri sau sex.

— Cum arată școala ta? Trebuie să venim la tine măcar o dată sau o să mă zbat în vinovăție toată viața.

— Ca o școală normală? Nu știu cum să-ți răspund, nu am mai fost la altă școală în viața mea, dau din umeri.

Îmi trec privirea peste semnele jerpelite și uzate al unui club. Era înconjurat numai de lumini, iar în comparație cu celelalte, el avea și angajați la intrare, ceea ce-i oferea un gust mai exclusivist față de celelalte. Deși arăta și el de parcă a fost construit atunci când m-am născut eu, iar de atunci nimeni nu s-a mai ostenit să-i facă o schimbare.

— Nu vă imaginați că este așa, adaug tot eu după câteva secunde, nu este peste tot la fel, Doar zona asta zici de parcă e scoasă dintr-un film cu droguri, dar în rest orășelul arată decent.

— Profesionistul nostru Chris, ce ne-am face fără tine, comentează Adrian și pufnește amuzat. Aici totul pare atât de... am impresia că dacă mă ating de un om la întâmplare o să mă aleg cu HIV.

— Hai să intrăm aici, vreau să văd cum e, zice Derek cu un zâmbet de copil pe buze.

Îmi scot telefonul din buzunar și le fac semn să intrăm, în timp ce eu voiam să-mi verific notificările. Desigur că s-a găsit tata să mă sune de câteva ori și să-mi scrie câteva mesaje, întrebându-mă ce dracu caut unde sunt. Era și de așteptat ca idioții ăștia de bodyguarzi să-i zică secretarei tot, iar apoi a ajuns toată informația la dragul meu tată. L-a apucat iubirea părintească văd.

— Mă rog, să vedem ce este aici este doar o glumă, după ne putem duce într-un loc mai serios, le răspund degajat.

— Aici sunt convins că sunt și minore, nu cred că ar fi o idee bună să ne uităm după ele.