I can't help but want you (boyxboy)

14

Poate nu era de mine?

(...)

Acum le-am oferit un test clasei, deși majoritatea copiau, iar eu mă prefăceam că nu vedeam. Mă rog, la examene deja fiecare va fi pe cont propriu, mie atunci nu o să-mi pese de ei. În momentul de față, atenția îmi era în alt loc.

Și anume înspre Leo, mai exact la bandajul de pe mâna sa. Ce a mai pățit? Nici nu a trecut atât de mult timp de când ne-am văzut ultima oară, însă acum avea palma înfășurată în ceva bandaje crem.

Notez "spune da" pe o bucată de hârtie pe care o ascund în palmă și mă ridic din locul meu. Trec printre bănci, mai mulți ascunzându-și telefoanele sau manualele. Totuși, era ultima mea grijă, mă durea undeva de ei, însă tot mă prefăceam că verificam cu privirea ce făceau ei. 

— Citiți bine exercițiile, murmur ceva indiferent, doar ca să le fac ofer impresia că aveam habar ce făceam.

Pe naiba, nici nu eram sigur dacă exercițiile erau corecte, însă Leo nu spunea nimic, deci sper ca este totul okay. Văd că roșcatul scria ceva, deși nu cred că scria ce trebuie, deoarece la un moment dat un zâmbet i se strecoară pe buze în timp ce completa un exercițiu.

Îi întind totuși notița și mă prefac interesat de colegul său de bancă.

— De ce nu ai scris nimic? Pun întrebarea înspre colegul de bancă al lui Leo.

El se strâmbă.

— Încă mă gândesc… zice nemulțumit, de parcă l-aș fi rănit cu ceva.

— Okay. Leo, tu ai terminat? Îmi întorc atenția spre el.

Un chicotit scurt îi scăpă de pe buze, înainte să se întoarcă spre mine.

— Dap. 

— Minunat, vino după mine, am nevoie de ajutor la ceva, îi fac semn cu capul.

Colegul său de bancă mă privi suspicios, urmărindu-mă cu privirea. Roșcatul îmi oferi hârtia sa, iar după o scurtă privire văd doar desene și versuri din melodii. Logic că s-a prefăcut că scrie.

Îi iau foaia cu mine, nu prea voiam să o vadă un alt elev întâmplător și ieșim amândoi în hol. Nu știam ce a pățit la mână, dar mă mânca curiozitatea și nu mai aveam răbdare până mai târziu. Speram totuși ca un încăpățânat ca el va fi în stare să-mi zică.

— Nu o să fiu singurul cu note mari la testul ăsta, chicoti scurt, în timp ce se asigură ca ușa de la clasa este închisă bine.

— De parcă o să controlez hieroglifele pe care le-au scris acolo, îmi dau ochii peste cap.

Își încrucișează brațele la piept și se rezumă de peretele din spatele său. Holurile erau goale, eram la ultimul etaj, astfel că puțini aveau ore pe aici. 

— Minunat, domn profesor, cu ce să vă ajut? Murmură întrebarea agățându-se de cravata mea strâmbă.

Se folosi de ocazie ca să mă tragă ușor mai aproape de el. 

— Nu te gândi la ceva nepotrivit, pisi, îi ridic bărbia.

— Nu mă gândesc. Îmi place doar să te am aproape, dă din umeri. De fapt, cu ceea ce tocmai ai spus, ai demonstrat că tu ești cel care se gândește. 

— Nu mă flata.

— Mmm, deci o să pierdem timp degeaba sau chiar ai nevoie de mine? Pune întrebarea.