Ochii mi se ridică din podea atunci când Lola își flutură mâna în fața mea, privindu-mă exasperată. Oftez încet, făcând-o să-și rotească ochii, în timp ce ultimii clienți ai localului decid să plece.
- Du-te și te schimbă, ți s-a terminat tura.
- Mă rog. mormăi, zâmbindu-i încet lui Alec atunci când mă îndrept spre vestiar, luându-mi lucrurile.
- Hei, ești okay?
Corpul mi se întoarce înspre băiatul care a ajuns să-mi fie unul dintre cei mai buni prieteni. Băiatul care mi-a arătat că a fi diferit nu este o problemă. Într-adevăr, diferența sperie oamenii, pentru că a fi diferit înseamnă a fi necunoscut. Și necunoscutul este înfricoșător. Dar asta este problema lor, nu a noastră. Trebuie să fim noi înșine, pentru că oricine altcineva este deja luat.
Zâmbesc încet și dau afirmativ din cap, sprijinindu-mi rucsacul pe umăr.
- Da, Alec, sunt bine.
- Scuze dacă te deranjează întrebarea, doar că în ultimele zile ai părut, nu știu... ridică din umeri, privindu-mă. Cu gândul în altă parte.
Oftez ușor și îmi așez șireturile tenișilor.
- Sunt bine. îi zâmbesc, ieșind afară din vestiar și dând nas în nas cu Lola.
- Poate ar trebui să luăm un taxi până acasă.
- Poate. ridic din umeri, trecându-mi mâna prin păr. Încă e lumină afară. zic, privind culorile minunatului cer în timpul apusului.
- Știu, dar casa mea e cam departe. chicotește ea, deschizând ușa cafenelei. În plus, ai auzit câte accidente și câte răpiri se întâmplă prin acest oraș. rânjește încet, apoi face ochii mari, prefăcându-se speriată.
- Ai citit prea multe ficțiuni cu Niall. pufnesc, făcând-o să-mi lovească umărul.
- Mi-am auzit numelllleeeeee.
Tresar încet atunci când Lola se oprește dintr-o dată în fața mea și mă face să mă trântesc în spatele ei. O privesc și murmur o înjurătură, înainte să o aud țipând și să văd cum sare în brațele lui Niall, râzând. Îmi dau ochii peste cap și zâmbesc încet, înainte să îmi întorc privirea spre mașină.
Această mișcare a fost o greșeală pentru că în următorul moment ochii mei i-au întâlnit pe ai lui, făcându-mi inima să stea pe loc câteva secunde. Înghit în sec în timp ce el se ridică în picioare, privindu-mă cu buzele întredeschise, de parcă ar vrea să spună ceva, dar înainte să aibă ocazia îmi mut privirea pe Lola, care a început să vorbească destul de tare :
- Ce faceți aici? Trebuia să aveți concerte. zâmbește ea, privindu-i pe amândoi.
- Am venit o fugă acasă, pentru că Harry și-a uitat ursulețul. mormăie Niall, primind un pumn jucăuș în umăr imediat după. Auch.
- De parcă te-a durut. își dă ochii peste cap Harry, privindu-l.
- Aveți nevoie de o cursă spre casă? întreabă blondul ignorându-l, uitându-se la Lola, apoi la mine.
- Defapt, cam da. râde Lola, privindu-mă, dar zâmbetul îi piere atunci când își dă seama de situație, începând să se bâlbâie imediat după.
Niall chicotește și o ia de mână, conducând-o spre mașină.
- Haide Mary. țipă, deschizându-i portiera. Îmi mușc buza și simt cum panica îmi cuprinde corpul, știind că privirile lor sunt fixate pe mine.
CITEȘTI
Ei îi plăceau toate postările lui. Ea îi trimitea mereu mesaje, spunându-i cum este și ce simte pentru el. Până când ea a înfruntat realitatea și a renunțat. Atunci el a răspuns. All Rights Reserved © Scuunzi
