Twitter

Multumesc

 Mi-au trebuit aproape 3 săptămâni. 3 săptămâni în care am încercat în zadar să găsesc fraze.. sau doar niște cuvinte suficient de bune pentru a-mi putea arătă mulțumirea.

3 săptămâni.. iar eu încă le caut.

Dragii de voi. Chiar n-aș putea să vă mulțumesc de ajuns. Sunt puține situații în care nu am nici un cuvânt, nici o replică de spus. Dar cum aș putea să vă mulțumesc pentru absolut tot? Cum aș putea să vă mulțumesc pentru răbdare, pentru fiecre capitol pe care l-ați așteptat. Pentru fiecare capitol care, de cele mai multe ori, putea fi dezamăgitor pentru unii dintre voi. Cum aș putea să vă mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase? Pentru că sunteți singurele persoane care au fost capabile să mă țină la suprafață, care m-au ajutat să nu mă scufund în propriul infern.

Sunt cine sunt astăzi datorită vouă. Sunt o persoană mai bună datorită vouă. Sunt un OM datorită vouă. Iar acest lucru este.. uimitor. Nu va pot mulțumi îndeajuns pentru că m-ați făcut om. Mi-ați deschis o poartă, o ușă. Mi-ați oferit o nouă șansă.

Vă mulțumesc. Și îmi pare rău pentru dezamăgiri și întârzieri.

Cartea asta este despre Harry.. mai mult decât oricine altcineva. Este cea mai intimă poveste care am scris-o și, probabil, ea va rămâne pentru totdeauna cel mai de preț lucru scris de mine. Oricât de cliseic sau greșit poate fi pentru unele persoane.

Îi mulțumesc și îngerului meu, care, în ciuda faptului că nu va citi niciodată această parte a gândurilor mele, m-a salvat.

Vă mulțumesc vouă, pentru că mi-ați redat aripile. Pentru că mi-ați amintit că totul e posibil și că viața merită trăită, indiferent cât de rahatica ar fi situația în care te afli la un moment dat.

Twitter nu este cartea mea, este cartea noastră.

Ne mai auzim, nu scăpați atât de ușor de mine.

Vă iubesc. Indiferent de oră, zi sau luna, căsuța de mesaje e deschisă mereu, dacă vreți să vorbiți cu mine.

Vă iubbeessssccc. Atât de mult încât doare.

  Mulţumesc. 

 Suza.