Twitter

>13<

 Încep să râd când o văd pe Lola fugind practic spre un magazin din mall, lăsându-mă în mijlocul mulțimii de oameni care se holbau la noi.

- Lola. este începutul lui iulie, mai este până la Halloween. chicotesc, lăsând pungile cu celelalte cumpărături în seama unui bărbat de la securirtate. 

- Nu îmi pasă. chițăie, țopăind în jurul meu.  Știi că este sărbătoarea mea preferată. Haide.

 Îmi dau ochii peste cap, privindu-i fața de cățel și ascultund-o cum lungește e-ul de la finalul cuvântului. Bineînțeles că este sărbătoarea ei favorită, totul legat de Halloween o încântă mai ceva decât ciocolata.

- Okay, hai să mergem. cedez, intrând în magazinul despre care tot îmi vorbea Lola de câteva zile. Asta când nu îmi spunea cât de fabulos este Niall în noul videoclip și cât de nervoasă e că nu am bătut recordul. 

 Îmi închid ochii atunci când o lumină puternică îmi intră în ei, și mă strâmb ușor, spre amuzamentul Lolei, care îmi prinde mâna și mă trage spre un șir de rafturi de lângă ușă. Chicotesc când văd pungi cu jeleuri, bomboane de ciocolată sau diferite arome de fructe, toate având forme specifice : păianjeni, o grămada de perechi de ochi, fețe din jeleu, sau chiar și degete. 

- Trebuie să fie destul de gustoase unghiile ălea, nu?

 Îmi dau ochii peste cap, întorcându-mă spre Lola, dar un țipăt îmi iese printre buze atunci când dau nas în nas cu un clovn hidos. Mă îndepărtez rapid, trântindu-mă de peretele din spatele meu, în timp ce o văd pe Lola râzând puternic. Mârâi încet, închizându-mi ochii, încercând să-mi calmez bătăile inimii.

- Știam că spunându-ți de fobia mea îți va da ocazia să te distrezi mai mult. oftez ușor, făcând-o să râdă.

- Ai dreptate, dar te înțeleg. Adică, uită-te și tu la monstuozitatea asta. chicotesc atunci când se strâmbă, punând costumul la locul său, pe raft. 

- Încă mai vrei să te mai uiți? Probabil nici nu au marfă nouă. 

- Mai taci.

Râd ușor când Lola îmi ia mâna și mă trage spre interiorul magazinului. 

***

 Mă târăsc spre canapeaua Lolei frântă și mă trântesc pe ea, tresărind ușor când ușa de la intrare este trântită. Aud pașii ei îndepărtindu-se, în timp ce ochii mei se închid și casc ușor. Cine ar fi crezut că plimbarea scurtă de patru ore prin mall ar fi așa obositoare.

 După aproape o oră în care am dormit, am fost trezită de pisica Lolei. Oftez ușor, întorcându-mă pe cealaltă parte a canapelei și aprind televizorul, mutând canalele destul de plictisită.

 Mă încrunt când lumina lămpii începe să pâlpâie, exact ca și imaginea televizorului. Oftez, dându-mi ochii peste cap și mă ridic de pe canapea, uitându-mă în jur.

- Lola, cred că se va lua lumina.

 Mângâi ușor motanul Lolei, dându-mi ochii peste cap când nu îmi răspunde. Picioarele mele urcă rapid scările, îndreptându-mă spre camera ei. Probabil este prea absorbită de Tate din American Horror Story sau are căștile în urechi. Sau pur și simplu mă ignoră.

 Deschide ușa fără să mai bat, uitându-mă în jur și încrutându-mă.  Camera era goală. Laptop-ul, căștile, cărțile și majoritatea cosmeticelor ei erau pe pat, împreună cu o pereche de teniși și o rochie neagră. Mă îndrept confuză spre pat, dar inima mea stă îl loc pentru două secunde când ușa băii se deschide. Ochii mei se măresc când Niall iese din baie cu un prosop înfășurat în jurul talie, urmat imediat de Lola, care își mărește ochii când mă vede.  Obrajii îmi iau foc și îmi mut capul, zâmbind ușor.