>00<

7.5K 480 13
                                    

Nu îmi puteam  muta privirea de la el. Părea mai dărâmat ca mine. Buclele ciocolatii îi erau răvășite,  iar pe chip i se citea cu ușurință regretul.  Ochii i se ridică din pământ, acel verde minunat  izbindu-mă din nou precum o palmă.  Încerc să-mi înghit nodul din gât care mi se formează, clipind des pentru a-mi alunga lacrimile. Nu vreau  să plâng in fața lui, nu din nou. Nu vreau sa par iar slabă, mai ales în momentul ăsta.

Deschide gura pentru a-mi spune ceva, dar știu că nu știe nici el ce.Să mai spună. '' Nu a fost ceea ce a părut '' pare clișeic și nu are nici un sens. A fost exact ceea ce a părut.   

- Mary. șoptește. Vocea lui groasă îmi face corpul să tremure ușor, coborându-mi privirea pe a lui. Jadul ochilor își pierduseră strălucirea, zărindu-se în coldurile lor lacrimi.  Picioarele mele cedează, și ajung să mă așez pe un scaun și să-mi închid ochii.

Și când te gândești că totul a început de la un ,, Mi-a răspuns!'' șoptit la lumina telefonului meu.



TwitterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum