Sometimes people are beautiful.
Not in looks.
Not in what they say.
Just in what they are.
Mary se trezi greu în aceea dimineață. Plănuise să-și șteargă vopseaua înainte să se culce, însă picioarele o dureau atât de tare încât Harry insistă să o țină în brațe până ajunge acasă. Însă în momentul când acesta a așezat-o pe pat, nu a lăsat-o să mai facă nimic. Brațele sale puternice i-au înconjurat talia și nu i-au mai dat drumul.
Mary era puțin supărată pentru că l-a lăsat să câștige atât de ușor, deoarece acum pernele Lolei erau pătate de albastru.
Umezindu-și buzele, fata se ridică și merse la duș.
Apa caldă a fost mereu un lucru bun pentru ea. Deși nu băuse decât un pahar cu vin, pentru că o provocase Lola, capul o durea puțin. În timp ce își spăla corpul de vopsea, în minte îi reveniră imaginile nopții trecute. Amintirile i se derulau precum un film frumos, un film pe care și-ar fi dorit să-l privească mereu. Imaginea lui Harry îi făcu buzele ude să se ridice într-un zâmbet. Băiatul de care a râs întreaga noapte pentru că și-a pătat cămașă cu lichior. Băiatul care se încorda de fiecare data când un alt băiat voia să facă cunoștință cu ea și Lola. Băiatul care îi căuta buzele din cinci în cinci minute, făcând-o să zâmbească precum o proastă.
Numai cu un zâmbet Harry reușea să-i ia respirația.
Mary tresări atunci când apa devenise dintr-o dată rece și o opri. Ieși din duș și păși cu grijă pe gresie, înfășurându-și corpul cu un prosop. Oftă atunci când văzu câte fire de păr îi căzuseră cât se spălase, Poate Lola avea dreptate, poate ar trebui să-l mai taie din când în când.
După ce se schimbă, privirea îi zăbovi pe oglindă. Ochii îi erau roșii din cauza lipsei de somn, iar părul îi stătea ciufulit, chiar dacă tocmai îl periase. Buzele îi erau uscate iar cearcănele îi ieșeau în evindenta din cauza pielii albe, însă toate aceste lucruri nu o mai deranjau.
Deși erau roșii, în ochii săi era prezentă o lumină ce a lipsit prea multă vreme. Înțelesese că nu putea fi perfectă. Nu avea cei mai frumoși ochi, sau cel mai lucrat corp din lume. Părul i se încurca și era prea moale pentru placul ei. Unghiile erau micuțe iar degetele erau lungi. Pielea i se înroșea la fiecare efort. Nu era cel mai bun om din lume, dar în ultima vreme își dădu seama că nu trebuie să fie perfectă.
Mary zâmbi.
Poate nu era perfectă pentru societate, dar măcar oamenii care contau o acceptaseră așa cum este. Inclusiv ea se acceptase.
Oamenii credeau că Harry este doar un idol, însă era mult mai mult. Era singura persoană care a reușit să o facă să se iubească atunci când tot ce voia să facă era să spargă obiectul în care se oglindea. Atunci când nu voia să se privească pentru că știa ce va urma după. Atunci când ura și disprețuia tot ce însemna propria persoană.
Mary tresări atunci când prietena ei dădu buzna în baie, încruntându-se.
- Unde-s aspirinele?
Clipind des, Mary deschise un dulăpior. Luă o fiolă cu pastilele pe care prietena sa le voia și i le întinse, zâmbind ușor.
- Mahmură?
- Taci.
Lola ieși, lăsând-o pe prietena sa chicotind in baie.
***
CITEȘTI
Ei îi plăceau toate postările lui. Ea îi trimitea mereu mesaje, spunându-i cum este și ce simte pentru el. Până când ea a înfruntat realitatea și a renunțat. Atunci el a răspuns. All Rights Reserved © Scuunzi
