Reintalnirea

Povestea Noastra { cap VIII}

Cap VIII

Aceea a fost una dintre cele mai frumoase.. ba nu. CEA MAI FRUMOASA noapte din viata mea. Am adorimt imbratisati pe nisipul rece acoperiti doar de o plapuma. Chiar daca afara au fost in jur de 5 grade, nu mi-a fost frig deloc. Caldura trupului sau, dar mai mult, caldura sigurantei pe care o simteam stiindu-ma in bratele lui nu lasau frigul sa-mi atinga pielea si sufletul.

In acea noapte a fost cand mi-am dat seama ca Vlad chiar era baiatul visurilor mele. Mi-am dat seama ca am facut bine ca l-am asteptat in tot acel timp.

Dimineata m-am trezit la 5 jumate. M-am uitat pe cer.. Cerul era portocaliu, semn care arata ca soarele era pe punctul de a rasari. L-am privit pe Vlad. Dormea ca un prunc cu capul pe pieptul meu. Am zambit si l-am sarutat pe frunte. A zambit si el si a deschis ochii.

-Credeam ca dormi..

-Dormeam, dar apoi te-am simtit langa mine si m-am trezit sa vad daca e adevarat sau visez..

Era atat de dulce, atat de romantic. Vlad aproape ca mi se parea prea perfect ca sa fie adevarat. Vroiam sa-l intreb ceva in legatura cu noaptea trecuta. Chiar daca nu s-a intamplat nimic mai mult decat saruturi..ah, si ce saruturi, vroiam sa stiu daca urma sa fie ceva intre noi sau daca o sa o lasam balta. Imi doream atat de mult sa-mi spuna ca povestea noasta este pa cale sa inceapa..

Soarele incepea sa-si arate micutele raze. Ne-am ridicat amandoi cu plapuma pe spate si am privit frumosul rasarit imbratisati.

-Si acum? L-am intrebat.

-Si acum, ce?

-Noi.. i-am zis inrusindu-ma putin si sperand ca intelegea la ce ma refeream.

-Te-am reantalnit.. si de data aceasta nu o sa te las sa-mi mai scapi.

Nu am putut decat sa zambesc. Nu puteam fi mai fericita decat in acea clipa.. Am uitat de tot si toate. L-am sarutat.. Un sarut care continea fiecare bataie a inimii care-mi sarea cand il vedeam, fiecare fior pe care mi-l dadea cand se uita la mine, fiecare fluturas care se zbatea in stomacul meu cand ma atingea, fiecare lacrima pe care am varsat-o cand a plecat, fiecare zambet pe care mi l-a adus pe buze de cand l-am cunoscut... Continea toata iubirea si toata dorinta mea..

Ne-am desprins incet din acel sarut magic.. M-a prins de mana si mi-a zambit, incrutisandu-si degetele cu ale mele.

-Cred ca ar fi timpul sa te duc la Sabrina.. stii, azi ai scoala.

-Aha.. aprobam ca o toanta. Adevarul era ca nici nu-mi dadeam seama ce-mi spunea. Il priveam ca hipnotizata.

A zambit amuzat si mi-a ciufulit parul.

-Ok.. daca vrei sa iti faci absente, eu nu ma supar.

-Absente? Ahh..la scoala, da. Trebuie sa merg la Sabrina.. m-am uitat la ceas. Era deja 6 si 20. Cand a trecut timpul atat de repede?

-Pai cam de la 6 te uiti la mine fara sa reactionezi..

M-am inrosit. Era imposibil sa ma fi holbat la el 20 de minute, dar altfel de ce ar fi fost deja 6 si 20? Tss.. M-am inrosit, dar probabil nus e vedea pentru ca obrajii imi erau deja rosii din cauza frigului.

-Si ce facem su toate lucrurile..?

-Nu-ti face griji. Te duc la Sabrina si apoi vin eu si le adun.

-Dar, nu o sa le fure nimeni?

-Mai stie cineva de plaja noastra?

Mmm.. mai stai fratele lui, dar cu siguranta nu avea sa vina el sa fure un cort si niste paturi.